Cum să faci să-ţi găseşti un loc de muncă?
Te încurajezi singur, vei accesa toate site-urile cu oferte, vei vorbi cu toată lumea pe care o cunoşti, vei participa la colocvii, vei arăta tuturor cât eşti de harnic şi de isteţ, nici nu-ţi pui probleme prea mari la început. Ai încredere doar în faptul că tu ai chef de treabă şi asta ţi se pare suficient.
Apoi începe bâlciul!
Agenţiile de muncă prezintă zeci de oferte, aceleaşi de altfel, că-s vorbite între ele. Vezi bine, caută cu toatele specialişti.
Şi ca să speli vase trebuie să ai diplome şi certificate, ca să baţi cuie-n pereţi trebuie să fii cu patalama şi ca să pui marfa pe raft în magazine ţi-ar trebui cursuri pe care da, le-ai face, dar nu le organizează nimeni.
La început, când ţi-ai făcut propriul CV, te-ai mândrit cu el şi ţi-ai spus că prost nu eşti, uite, ai studiat, ai făcut, ai dres, ai muncit, ai experienţă. Când te uiţi pe ofertele de muncă ajungi să crezi că eşti prost de fapt, că ai studiat tu, dar nu ce trebuie, că ştii engleza dar nu şi rusa, că nici să răspunzi la telefoane nu eşti bun că nu ai experienţă certificată, vei descoperi că nu mai ai 25 de ani şi că tot ce-ai făcut în viaţă nu face doi bani.
Şi-apoi te ia cu dureri de cap numai citind anunţurile. Iată cum sună joburile:
- corporate account manager
- inside sale representative
- customer adviser
- crew McDonald
Păi ca să prăjeşti cartofi la McDonald trebuie să ştii engleza ca să descifrezi anunţul, nu?
Ca să vinzi aspiratoare sau ventilatoare trebuie să ai diplome, minim trei limbi străine şi cel puţin două facultăţi? Chiar așa stau lucrurile?
Să presupunem că reuşeşti să depui CV-ul pe undeva. Nu spera la nimic, nu te vor chema pentru că sunt plini de hârtii şi mesaje şi probabil nu au nici ei un “customer care”.
Vei apela în disperare la cunoştiinţe, vei umbla din poartă-n poartă, vei întreba în stânga şi-n dreapta, vei spera şi-ţi vei pierde speranţele, zi după zi.
Unii vor emigra, deşi nicăieri nu-i simplu.
Alţii vor intra şi ieşi din depresii, apoi, la capătul puterilor, vor găsi pe careva care le va spune:
-Lasă, mă, tu vino la muncă de mâine, c-avem nevoie de oameni. Ce nu ştii te-nvăţăm noi, nu-ţi face griji!
Nebunia va lua sfârşit iar tu vei înjura pe ăia de fac anunţuri, pe ăia de nu dau nici o şansă, pe ăia de cer până şi certificare că ești bun la măturat.
Aşa zisul Manager Floor – cum scria aici prietena mea.
Articol scris de Liliana Angheluță