Am ajuns în Italia cu ideea asta-n cap, că ţară ca a mea nu mai are nimenea. Că noi suntem buricul pământului, că veşnicia s-a născut chiar prin preajma noastră, că dacii au fost cei dintâi şi că cele mai frumoase poezii au fost scrise în limba română.
Şi mi s-a dat peste nas de nu m-am văzut.
Când m-am lăudat – de parcă le-aş fi făcut eu – cu mănăstirile din Moldova, mi s-a trântit că ei au Coloseum şi castele medievale, Via Appia, catacombe şi Domul din Firenze, când spuneam de Eminescu, ei ziceau de Dante, de Michelangelo, de Leonardo da Vinci.
Valorile culturale nu se pot compara, dar e clar că nu doar noi am scris poezii şi-am pictat în lumea asta.
Când vorbeam despre Carpaţi, mi se spunea că ei au Alpii şi Apenini, noi avem o mare, ei au trei, noi avem deltă, dar au şi ei.
Bun, nici la capitolul ăsta nu eram superiori. Am afirmat că uite, noi am trecut prin dictatură şi ne-am eliberat.
Mare brânză, şi ei au trecut prin război și prin foamete extremă!
După aceea am văzut că ei şi-n vârf de munte au băi şi canalizare, noi încă avem 60% din locuinţe fără.
Am văzut că bărbaţii lor nu put a băutură ca mulţi dintre ai noştri, că barurile-s pline dimineaţa de oameni care beau cafea şi mănâncă un corn, în timp ce la noi sunt pline de beţivi încă de la cântatul cocoșilor.
Am văzut că nimeni nu pune muzică la maxim, din decenţă şi respect pentru vecini, singurii care deranjează sunt tot românii, pun de-un mic şi de-o manea de se sperie şi bunul simţ.
Am văzut nenumăraţi oameni care fac voluntariat din drag, care participă la acţiuni chiar dacă nu le iese nimic, am văzut grijă pentru oameni, în spitale, unde nu e nevoie să dai absolut nimic pentru a fi tratat cum trebuie.
România e ţara mea şi rădăcinile, dorul şi limba îi aparţin.
Dar am învăţat că treaba asta cu mândria e inutilă, fiecare neam are o istorie proprie şi o cultură, asta nu ne face superiori.
Vom putea fi mândri cu adevărat doar când, prin purtarea şi capacităţile noastre vom atrage respectul tuturor.
Dar, câtă vreme prin faţa magazinelor româneşti se-mbată unii ca porcii şi dau din buric pe drum, câtă vreme gara din Roma e plină de hoţi de buzunare români, degeaba vorbim noi de daci că nu ne bagă nimeni în seamă.
Articol scris de Liliana Angheluță
Sursa foto: Magnanews