Nenumărate sunt apariţiile urşilor în preajma oraşelor de munte.
Locuitorii din Buşteni, Predeal sau Harghita s-au obişnuit şi stau cu ochii în patru mereu. Urşii vin din periferie, flămânzi şi nerăbdători să descopere ceva de mâncare prin tomberoane.
Înainte puteau fi văzuţi doar pe înserat sau noaptea, acum se fac văzuţi şi ziua.
Ce-i împinge spre oraş? Despăduririle masive i-au alungat, construcţiile în miez de pădure le-au schimbat cărările, gălăgioşii turişti i-au stârnit din vizuini şi vânătorii i-au pus pe fugă. Doar şi lor le e teamă de oameni, cu siguranţă nu vin cu inima uşoară pentru că nu e habitatul lor normal.
În România trăiesc în jur de 6.000 exemplare de urs brun, aproape jumătate din întrega populaţie aflată în Europa.
Pădurile vaste, crestele munţilor şi liniştea i-au lăsat de-a lungul secolelor să se înmulțească nestingherit. Până acum.
Ce trebuie să faceţi în caz că vă-ntâlniţi cu ursul prin pădure?
În primul rând e indicat să faceţi zgomot atunci când traversaţi o zonă periculoasă, orice fel de zgomot, chiar şi simpla comunicare e de ajuns să-l îndepărteze.
Zgomotul îi va atenţiona şi se vor îndepărta pentru că urşii nu atacă decât dacă sunt luaţi prin surprindere.
Dar dacă totuși vă întâlniți cu el e important să nu vă agitaţi, să nu ţipaţi, să nu gesticulaţi haotic. Atunci se va speria şi va ataca dacă sunteţi foarte aproape de el.
Există și persoane a căror plăcere este aceea de a ucide vânat de talie mare. Sunt agenţii de turism care organizează partide de vânătoare, iar costul ajunge până la 4.000 de euro. Cum s-ar spune, ei vând pielea ursului din pădure.
Numai că ursul e al nostru, pădurile tot ale noastre, iar alţii doar împuşcă fără milă şi fără inimă un animal care, în mod normal, s-ar mulţumi cu câteva tufe de zmeură.
Articol scris de Raluca Nechita