Oricât de mult ar câştiga femeia, oricât de mult ar munci şi s-ar implica, tot bărbatul poartă pantalonii, chiar dacă nici ei nu-i mai pasă de fuste de ceva vreme.
E şi mai dificil să poarte fustă, aleargă de colo colo, se-mbrânceşte în autobuze, sare în trenuri cu treapta de urcare înaltă, merge prin ploaie, prin zăpadă, ridică greutăţi, munceşte ca un bărbat sau chiar ca doi.
Dar câştigă, în general, mai puţin, tot bărbaţii în posturi similare sunt mai bine plătiţi, tot ei sunt consideraţi mai deştepţi, mai puternici, mai grozavi.
Femeia e privită, la început, de un şef necruţător. E posibil să-i placă faţa ei, sau nu.
Apropo, n-am văzut anunţuri care să spună “angajez ospătar până-n 28 de ani” sau
“angajez funcţionar limită vârstă 30 de ani” referindu-se la bărbaţi.
Anunţurile discriminatorii privesc sexul feminin, bărbaţilor nu li se cere să arate bine, ci doar să poarte pantaloni. Ca să nu mai spunem că cele peste 50 de ani au şanse minime spre zero de a mai găsi de muncă, li se spune în faţă că pentru vârsta lor nu e nimic, ca şi cum de la 50 de ani încolo nu mai ai nevoie să mănânci.
Aspectul femeii contează mai mult decât munca depusă de ele şi, chiar dacă ele ar câştiga cel mai mult, în cuplu tot el e împărat. Ea e doar ”regina casei”, de fapt cea care trebuie să facă totul, de la cumpărături la scos petele de pe pantalonii lui.
Ea spală, calcă, găteşte, urmăreşte ca pruncii să-şi facă temele, ea face ordine şi şterge pe jos, are grijă să nu se termine şamponul şi să fie pâine, detergenţi şi ciorapi noi pentru toţi.
Ea are grijă ca el să nu se supere, să nu fie bosumflat, să nu-i lipsească nimic, are grijă să potolească copiii înainte de venirea lui:
- Fiţi atenţi că vine tata, ştiţi că e obosit când vine de la muncă, nu-l zăpăciţi!
Iar el, purtător de pantaloni, când vine, se trânteşte pe canapea şi cere:
- Îmi faci o cafea, te rog? Tu eşti regina casei!
Ea, mulţumită, face cafeaua şi se gândeşte în treacăt că şi ea e obosită, îi prinde şi ei bine un pic de cafea, doar e regină, îşi poate permite.
Seara, îşi trage pe ea pantalonii de pijama şi adoarme mulţumită, instantaneu, fără să se mai gândească la fuste, nu-i trebuie bătaie de cap, o aşteaptă o altă nouă zi de muncă intensă.
Articol scris de Liliana Angheluță