Îmi și vine să râd când îmi aduc aminte: prăjitura asta am învățat s-o fac când era fie-mea de la București studentă și a venit acasă cu trei colegi de facultate, buni prieteni, dintre care unul era negru. Vorbea peltic și un pic greșit românește, dar cânta așa de frumos niște melodii din țara lui, că am prins drag de el.
Fie-mea a zis: vezi mamă să faci și o prăjitură fină, că vin cu niște colegi, nu c-ar fi ei simandicoși că oricum m-au pus să promit că le faci plăcintă cu dovleac, dar vreau să vadă că știi să faci și chestii mai dichisite.
Și atunci am făcut ”Vulcan de ciocolată”, din care prima dată am mâncat într-o cafenea din Arad, cu mulți ani în urmă.
Păi când tai cu lingurița din ea și iese un râu de ciocolată cremos și aromat încă fierbinte, lângă care bine-ar fi să fie și o cafea turcească, spune-mi și mie, ce-ți mai trebuie?!
Ce ingrediente îți trebuie trebuie pentru vulcanul de ciocolată:
Pentru o masa generoasă la care participă 6 persoane, eu socotesc următoarele cantități, ținând cont că mereu fac una sau două în plus:
350 de grame de ciocolată de bună calitate cu cel puțin 70% cacao, 1 baton de vanilie din aia buna de Madagascar, esență de vanilie, 1/2 linguriță rasă sare, din aia bună de Himalaya, 200 grame unt țărănesc nesărat, 70 de grame de făină, 4 ouă, 150 grame zahăr pudră, 3 gălbenușuri, esență de rom.
Cum se face vulcanul de ciocolată:
Se topește ciocolata la bain-marie împreună cu untul, la foc mic. Când operațiunea asta e gata, se adaugă: zahărul pudră amestecând continuu, ouăle întregi și gălbenușurile într-o singură priză, esența de vanilie, esența de rom, miezul păstăii de vanilie, făina, sarea. Totul se încorporează treptat până avem o compoziție omogenă.
Separat ungi niște forme ceramice cu unt, dar dacă n-ai, sunt bune și formele de silicon sau din aluminiu și repartizezi compoziția în forme, punând un pic mai mult de jumătate în fiecare.
Vezi să nu uiți să încălzești cuptorul în prealabil, cam 8-10 minute și abia după aceea bagi tava cu forme la copt. Tot 10 minute durează și coacerea lor. Se răstoarnă după ce se răcesc 1-2 minute pe o farfurie de tort și se ornează fie cu mentă, fie cu o crenguță de merișor sau alte fructe delicate de sezon.
Surpriza cea mai mare la prăjitura asta este cât de frumos arată interiorul plin de ciocolată neagră și fierbinte și cât de mătăsoasă este! La exterior trebuie să fie un pic crocantă și un pic elastică ca să fie perfecta!
Eu pun lângă ea și câteva linguri de parfait de cafea ness. Ce-mi mai place să iau o linguriță de cremă fierbinte și imediat după aia una de parfait rece și amar!
Cel mai bine e să nu fie Gicu, bărbatu-meu, acasă când o fac, că el n-are voie să mănânce așa ceva și tare i-e greu săracul să se uite la alții cum se topesc de plăcere!
A consemnat direct de la tanti Nuți, Iuliana Zamfir