”Aceasta este una dintre propozițiile rostite des de către pacienții care intră în cabinetul meu. De multe ori vin în criză, cu dureri mari și speriați că n-or să-și mai poată folosi mâna. Desigur, lucrurile nu stau chiar atât de rău pe cât par, iar tratamentul pe care li-l recomand vine după o analiză medicală riguroasă și, la nevoie, după anumite examene imagistice – afirmă dr. ortoped Gabriel Ștefănescu, cu competențe în chirurgie artroscopică, ortopedică și traumatologică, la debutul interviului nostru despre durerile de umăr și principalele cauze ale acestora.
Mai jos vă prezentăm întregul interviu:
Există dureri de umăr îngrozitoare care apar spontan și nu sunt anunțate de nimic!
Așa este, foarte multe persoane care întâmpină o astfel de criză sunt speriate de durerile insuportabile cu care se trezesc din senin. Într-adevăr, când apare o astfel de criză umărul doare foarte tare. Pacienții sunt nevoiți ”să-și mute o mână cu cealaltă” cum ei singuri descriu, și nu pot face nici o activitate uzuală, de la încheiatul cămășii sau al șireturilor de la pantofi până la condus, sau alte activități casnice obișnuite.
Trebuie știut că durerile de umăr pot avea motive medicale diverse, dar astăzi vă propun să discutăm despre una dintre cauzele comune, și mă refer la calcificările de supraspinos sau tendinopatiile calcifiante. Știu că sună complicat, dar ceea ce trebuie să rețină cititorii este faptul că tendinopatia calcifiantă de supraspinos nu este altceva decât o patologie a umărului caracterizată prin formarea unor depozite de calciu în tendonul unui muşchi al umărului.
De ce apar aceste calcificări? Facem ceva greșit?
Umărul este o articulaţie uimitoare, una dintre cele mai complexe structuri ale corpului uman și în același timp și cea mai mobilă! Asta pentru că sunt mai mulţi muşchi dispuşi în straturi unul peste altul.
Calcificările apar cel mai frecvent la nivelul muşchiului supraspinos, responsabil de ridicarea laterală a umărului. Nu se cunoaşte cauza exactă a acestei patologii, dar se presupune că în apropierea locului de prindere a muşchiului pe os vascularitatea este precară.
Mă întrebați dacă facem ceva greșit. Nu neapărat, dat trebuie spus că acele activităţi care solicită muşchiul în mod repetitiv, cum ar fi baschetul, înotul, voleiul, aruncatul de greutăţi, predispun la această patologie.
Deci mai mult sportivii sunt expuși?
Nu neapărat, pentru că există și meserii care se bazează pe manevre repetitive cum este cea de vopsitor, tâmplar, sudor sau multe altele care determină degenerări la acest nivel, degenerări care duc la depunerea de cristale de calciu şi formarea calcificărilor.
Calcificările apar dintr-o dată?
Nicidecum! În evoluţia acestui proces se disting trei faze, care pot dura luni sau ani! Mai întâi se derulează un stadiul de precalcificare, care este de fapt perioada de apariţie a modificărilor degenerative. În această fază pacientul este asimptomatic, iar aspectul radiologic este normal.
Apoi se formează depozitele propriu-zise, care conţin granule de calciu uscate, de consistenţa cretei, proces care este asimptomatic chiar şi ani de zile până începe procesul de resorbţie a depozitului de calciu prin proliferarea vaselor de sânge de la periferia calcificării. Consistenţa acesteia se modifică, fiind acum moale ca pasta de dinţi. Ei bine, datorită presiunii care se formează în interiorul calcificării, umărul devine extrem de dureros, aceasta fiind faza în care pacientul se prezinte cu dureri mari la medic! Această durere apare de obicei spontan sau după eforturi mici şi este atroce!
Aceasta este faza de criză?
Exact! Este faza care împiedică mişcarea umărului. Acesta devine imobil, pacientul se sperie, se agită pentru că vede că orice încercare de mobilizare accentuează durerea. Umărul doare rău mai ales pe timpul nopţii. Când persoana ajunge la ortoped, la palpare se constă existența durerii, a inflamației la inserţia tendonului supraspinos.
Va durea așa la nesfârșit?
După resorbţia calcificării, spaţiul restant este înlocuit cu ţesut de granulaţie, după care urmeaza faza a treia. Acum ţesutul de granulaţie este înlocuit cu ţesutul fibros ce intră în constituţia tendonului normal. E un fel de fază de vindecare…
Este o afecțiune cauzată de înaintarea în vârstă?
Nu neapărat! Este o patologie frecventă și afectează cel mai adesea populația de peste 40 de ani, dar la cabinet vin foarte des și persoane de 30-35 de ani, mai ales femei! Când apare la persoanele tinere este vorba despre calcificarea reactivă ale cărei motive de apariție nu sunt foarte clare.
Dar există și o calcificare degenerativă cauzată de uzură, când fibrele tendoanelor suferă leziuni, asemănător unei haine purtate timp îndelungat.
Ce e interesant este faptul că această calcificare reactivă se manifestă mai frecvent prin durere de umăr decât cea degenerativă.
Cine pune acest diagnostic? Care este specialitatea de care aparține?
În mod clar pacientul trebuie să se prezinte la ortoped care va pune acest diagnostic ca urmare a unei radiografii de umăr ce evidenţiază prezenţa formaţiunii calcaroase, precum şi o anomalie de acromion. Un RMN evidențiază aceeași leziune și în plus exclude altă patologie asociată, cum ar fi ruptura de supraspinos.
De reținut este un lucru: cu cât pacientul ajunge mai repede la medicul ortoped, încă din faza incipientă a durerii, cu atât se evită complicațiile!
Ce tratament există în calcificările de supraspinos?
Tendinopatia calcifiantă sau calcificarea de supraspinos poate fi tratată atât chirugical cât și nechirugical.
Pentru început o să trec în revistă câteva măsuri cu caracter general pentru tratamentul nechirurgical, printre care repausul umărului, adică imobilizarea într-o eşarfă sau orteză, tratament nesteroidiant, aplicaţii locale cu gheaţă sau perne calde, infiltraţii subacromial, de corticoizi.
Deci, putem scăpa ușor?
Da și nu, pentru că terapia nechirurgicală are un dezavantaj! Faptul că respectiva calcificare rămâne în adormire, ceea ce înseamnă că simptomatologia dispare sau se ameliorează oarecum, dar sindromul dureros se poate declanșa oricând, ulterior! Ceea ce desigur, nimeni nu-și dorește!
Tratamentul chirurgical este cel indicat atunci când durerea este severă şi nu te lasă să-ți desfășori activităţile zilnice, când nu apar ameliorări după tratamentul conservator sau mai ales când simptomatologia tinde să se agraveze.
În ce constă tratamentul chirurgical?
În evacuarea formaţiunii calcare, lucru care se poate face clasic deschis sau artroscopic. Tehnica artroscopică este cea mai indicată, pentru că este minim invazivă, se soldează doar cu câteva câteva cicatrici de 1 cm și protejează ţesuturile înconjurătoare. În plus, permite o recuperare rapidă, lucru dorit atât de către pacient cât și de medic” – conchide interlocutorul nostru.
Dr. ortoped Gabriel Ștefănescu cu competențe în chirurgia artroscopică, ortopedică și traumatologică poate fi găsit la la Spitalul Medicover București, luni / miercuri / joi între 8-13 și marți / vineri între 15-20, cu programare prin call center la 021 9896
si la Regina Maria – Policlinica Băneasa, luni / miercuri între 14-20 și vineri între 8-14, cu programare prin call center 021 9268.
Ești interesat și de alte interviuri acordate de doctor Gabriel Ștefănescu? Citește și L.A.R.S., cea mai eficientă în intervențiile de ligament încrucișat anterior.
Interviu realizat de Adriana Caranfil