Pare ireal – dar această stradă există încă şi peste pietrele ei vechi de peste 2000 de ani trec autoturismele moderne ale zilelor de azi.
Prin anul 500 î.e.n a apărut necesitatea creării ei, ca arteră de legătură între Roma şi sudul Italiei.
În anul 321 î.e.n consulul Appio Claudio va purta mai departe lucrările şi va da numele său acestei străzi moderne pentru acele timpuri.
Lată de patru metri, permiţând astfel circulaţia în ambele sensuri, construită din pietre mari, bine înfipte una lângă alta, peste un strat de pietriş care asigura drenajul apei.
Via Appia a fost strada legiunilor care plecau la război, a fost strada pe care se-ntorceau împăraţii după bătălii victorioase, dar a fost şi strada celor necăjiţi şi oropsiţi.
În prezent e parte din Parcul Arheologic Appia Antică, tocmai pentru că de-a lungul ei, pe de o parte şi alta, sunt nenumărate monumente de o vechime impresionantă: Circo Massenzio ( asemănător cu Colloseum, avea acelaşi scop, de tribună pentru jocuri şi lupte de gladiatori), Vila Quintilini, Mausoleul Ceciliei Metella etc.
Pietrele străzii, negre de timpuri, conduc paşii pelerinilor veniţi din toate colţurile lumii pentru a vedea catacombele, locurile unde se-ntâlneau şi erau înmormântaţi primii creştini ( San Sebastiano, San Callisto, Domitilla).
Dar, cum aici, în afara Romei, era locul ideal pentru monumente funerare ( erau interzise înmormântările în perimetrul oraşului, ca măsură de siguranţă pentru sănătatea populaţiei), Via Appia este presărată, de o parte şi alta, cu semne ale trecerii în nefiinţă ale diferitelor personalităţi ale timpului.
Senatori, nobili, poeţi, oameni de rang.
Undeva, pierdut printre alte ruine, este şi mormântul lui Seneca, sfidând epocile.
Turişti?
Cu sutele. Grupuri, grupuri, acompaniaţi de câte un ghid al Parcului Arheologic, copii curioşi, fermecaţi de costume şi săbii romane, credincioşi veniţi să se roage în locurile prigoanelor.
Şi nu, nu este o stradă pustie de de-ale gurii. Traversând o pădurice de pini, Via Appia este presărată cu restaurante, cafenele elegante, baruri unde poţi bea băuturi răcoritoare.
Se prind puteri şi se continuă un drum.
Dinspre moarte spre viaţă.
Articol scris de Liliana Angheluța / foto Nicola d’alessio