La început era refugiul celor care se ascundeau, stăpâniți de patima alcoolului, al drogurilor sau pur și simplu oameni care vroiau să fie lăsați în pace, să trăiască un pic în anonimat.
Loc al păcatului, dar pur tocmai datorită libertății cu care e trăit, Ibiza nu are conștiința răului. Aici fiecare e liber să se comporte așa cum e, fără mască, nimeni nu e privit ciudat și prejudecățile nu se simt acasă.
Memoria Ibizei menține între străduțele centrului vechi întreaga sa istorie care se suprapune în straturi: fenicieni, romani, popoare arabe, regi spanioli, toate și toți și-au lăsat amprenta aici.
Palate din piatră cu arhitectură somptuoasă, biserici austere, ziduri impunătoare acoperite cu flori de toate culorile împart același spațiu cu nenumărate clădiri moderne, cu magazine rafinate și spații de artă modernă.
Piețele sunt originale, expun produse diferite de cele din alte piețe ale lumii, într-o lume globalizată e destul de rar așa ceva. 
Nenumăratele plaje – Cala Comte, Cala Salada, Punta de Oliva etc-, priveliștea insulelor din apropiere – Es Vedra și Es Vedranell, lumina dulce și vie, oamenii cu suflet bun și cu multă răbdare în ciuda miilor de turiști, fac din Ibiza un loc în care fiecare se simte acasă.
Și nu, nu este neapărat necesar să mergi acolo doar pentru transgresiuni de orice tip, fiecare turist găsește ceea ce vrea. Seara plajele sunt pline de oameni care așteaptă și sărbătoresc apusul soarelui, muzica e pretutindeni și de orice gen.
Nopțile sunt scurte la Ibiza, se dansează peste tot, restaurantele și barurile sunt pline, un fluviu de oameni se mișcă pe străzile orașului, se iese dintr-un local și se intră în altul într-o atmosferă de veselie și relaxare totală. Spectacolul străzii e uimitor, chiar dacă ai sta liniștit pe o bancă ai putea să observi vestimentația colorată a oamenilor, bucuria lor, se simt vii, se sărută, se îmbrățișează și se acceptă așa cum sunt, frumoși sau urâți, păcătoși sau nu.
Și asta se întâmplă mereu, în special la sfârșit de săptămână când ajung cei care iubesc Ibiza și nu concep să trăiască prea mult departe, sunt turiștii care vin mai des, cu precădere din Spania sau din Italia. Ibiza e umană, e tolerantă, așa cum puține locuri ale lumii sunt.
Și se spune că cine ajunge acolo măcar o dată… se va mai întoarce.
Articol scris de Fabiana Nicolae