Este vorba despre un cuplu de bătrâni, locuiesc într-un oraş oarecare din Italia.
Au trăit şi trecut împreună peste bune şi rele, şi-au crescut copiii, acum sunt pensionari, ambii au fost profesori o viaţă întreagă.
Casa lor e spaţioasă, călduroasă şi curată, frigiderul e plin, nu le lipsesc cremele, parfumurile, până de curând ascultau muzică şi răsfoiau reviste.
Acum el are 90 de ani, ea e aproape de aceeasi vârstă.
S-au îmbolnăvit de Parkinson şi Alzheimer, au încetat să mai meargă, să mai mănânce singuri, se lasă ajutaţi, duşi la baie, hrăniţi, spălaţi şi cremuiţi.
Continuă să urmărească documentare la televizor, istorice sau despre natură, se bucură când sunt concerte sau filme bune la televizor.
Şi ce face statul italian pentru ei? Din respect pentru bătrâneţea lor, pentru faptul c-au muncit o viaţă?
Au primit la început cărucioare cu rotile, gratuite, fireşte. Apoi au primit paturi al căror spătar se ridică, să le fie comod, se ridică şi zona picioarelor, să aibă o circulaţie a sângelui mai bună.
Tot gratis.
Apoi au primit saltele speciale ca să nu facă plagi din cauza şederii prelungite.
Gratis!
Apoi au primit tot necesarul de pampers şi traverse de orice fel.
Nu mai vorbesc despre medicamente!
Apoi au primit un solevator. Acesta e un aparat cu ajutorul căruia se ridică persoanele cu dizabilități locomotorii de pe pat şi se aşează frumos în cărucior sau se transportă la baie.
Tot gratis, iar aparatul costă mai bine de 1000 euro.
Între timp, bătrânica nu mai mănâncă singură, i s-au adus perfuzii proteice, e hrănită prin sondă, toate sticlele de hrană şi toate instrumentele necesare au fost primite acasă.
Gratis, de asemenea, firește.
Sunt îngrijiţi şi mângâiaţi, au tot ce le trebuie aceşti bătrâni. Faptul că au fost profesori nu înseamnă că muncitorii ieşiţi la pensie nu au parte de același tratament.
Medicul de familie completează nişte formulare, face cerere la birourile sanitare centrale şi în scurt timp se aprobă totul. Plus o pensie de boală de 700 euro care se primeşte alături de pensia de vechime, suma fiind gândită să acopere cheltuielile cu asistenții personali care îi însoţesc şi au grijă de ei.
Să vă mai spun câţi români şi-au adus aici bătrânii bolnavi? Câţi le-au făcut aici toate procedurile şi îi îngrijesc în cel mai bun mod?
Să vă mai spun cum zac bătrânii din România? Nu vă mai spun.
Ştiţi deja…
Articol scris de Liliana Angheluță