L-am avut mereu pe Zalmoxe în inima mea!
Fără să ştiu de ce, fără să cunosc mai nimic despre cultul dacilor!
Probabil că, instinctiv, inima ştie singură de unde-i vin bătăile, recunoaşte rădăcinile fiinţei!
Există multe studii şi multe interpretări ale cultului, de la Herodot la Eliade şi nu numai!
Firul care uneşte e convingerea că dacii credeau în nemurirea obţinută în urma practicării unor rituri, credeau în devenirea spirituală şi în revenirea pe pământ!
Aşa s-a şi întâmplat! Acum aproape 2000 de ani, Roma, deşi învingătoare, îi onora. Fori Imperiali era centrul administrativ al Imperiului roman. Palate, temple, amfiteatre, tot ce era important se găsea aici. Statuile dacilor erau pretutindeni! Multe încă mai sunt! La un capăt este Coloana lui Traian ce povesteşte în marmură, că nu a fost deloc uşoară cucerirea Daciei. La celălalt capăt, lângă Coloseum, este Arcul lui Constantin, cu patru statui măreţe ale dacilor.
Ceea ce a uimit și flatat ființa mea de român, este modul în care au fost reprezentaţi: mândri, puternici, orgolioşi! Nu par a fi învinşi, ci învingători! Romanii au respectat mult acest popor greu de îngenuncheat, un popor mai vechi decât ei, cu o mare spiritualitate!
Dacii au devenit nemuritori nu numai prin multele reprezentări, ci chiar trăiesc printre noi! Omnis Barbaria, asociaţie culturală formată din tineri cu inimă mare, îi readuc la viaţă! Îmbrăcămintea, armele, podoabele sunt realizate de ei! Studiază comportamente, tehnici de luptă şi menţin trează dorinţa de a cunoaşte din ce în ce mai mult! La Noaptea muzeelor, au fost prezenţi în Baia Mare, la Muzeul de istorie, unde au demonstrat cum se făceau cămăşile din zale, cum se ţesea pânza şi cum se obţineau oalele din lut. În aceeaşi noapte minunată, la Deva, alţi tineri au arătat tehnici de luptă ofensivă şi defensivă.
Sunt urmăriţi cu un interes care se extinde mereu. La Rezervaţia arheologică Medieşu Aurit – Suculeu s-au inaugurat de curând construcţii ce vor ajuta să includă această zonă în circuitul turistic al României.
Cuptoarele dacice vorbesc despre oameni vii, oameni care se gospodăreau temeinic, care-şi făceau provizii de grâu şi coceau pâinea. Fascinează imaginea vieţii de zi cu zi a unui neam paşnic, de o imensă spiritualitate. Iar tinerii daci nu fac altceva decât să demonstreze că acea nemurire spirituală există!
Că Zalmoxe e viu şi ne ajută, de undeva, să ne redescoperim verticalitatea!
Articol scris de Liliana Angheluta/foto Nicola d’Alessio