Pare o replică din basme, din povestirile de dragoste în care prinţesa îndrăgostită fără speranţă moare răpusă de marea durere.
Tocmai de aceea e ciudat că lumea medicală s-a ocupat foarte târziu de acest aspect.
După 1990, medicul japonez Takotsubo a studiat şi descris cardiopatia declanşată de stres, de durerea pierderii unei persoane dragi, de o despărţire sau de oricare altă veste proastă.
Simptomele sunt asemănătoare unui infarct, dar nu există sânge coagulat care blochează arterele. În schimb, inima frântă are formă conică, ventriculul stâng se deformează datorită creşterii nivelului de adrenalină şi nu numai.
Catecolaminele sunt hormoni eliberaţi de organism în condiţii de stres, cei mai importanţi fiind dopamina, adrenalina şi noradrelina. În momentul în care nivelul de stres este maxim, se declanşează o combinaţie puternică, efectul fiind asemănător cu un pumn în piept, se percepe o durere teribilă, senzaţie de sufocare şi ameţeli.
Persoanele afectate de acest tip de miocardiopatie pot fi tratate rapid, este suficient să se acţioneze asupra glandelor care produc aceşti hormoni, inima nu este afectată în mod fizic.
E o informaţie importantă, nu-i aşa? Dar la fel de important este că astfel de şocuri emoţionale pot duce la declanşarea bolilor adevărate de inimă. De aceea trebuie să învăţăm să ne gestionăm emoţiile.
Nimeni nu ştie cum va reacţiona în cazul aflării unei veşti proaste, dar dacă suntem conştienţi de pericolul la care ne expunem putem să încercăm să controlăm situaţia.
Cum?
Prin modul de viaţă sănătos, printr-un fel de antrenament psihic: există tehnici de relaxare, de meditaţie şi concentrare, tehnici despre care de multe ori nu vrem să ştim nimic, dar sunt extrem de importante.
Putem şi să învăţăm să ne exprimăm emoţiile în mod artistic, prin orice fel de artă, prin desen, cântec sau dans, important e să ştim să deschidem acea supapă emotivă care ne poate fi cu adevărat fatală dacă este închisă prea bine.
Articol scris de Fabiana Nicolae