Aşa-i spunea mereu când era mică, o avertiza de câte ori mergeau pe undeva.
Când începea şcoala, când erau şedinţele cu părinţii, când venea cineva în vizită sau când pleca într-o excursie, întreaga lume nu era decât spaţiul în care ea, copila cea obraznică şi fără de bun simţ, putea s-o facă pe maică-se de ruşine.
Sunt nenumărate cazurile în care copiii sunt striviţi de personalitatea critică a părinţilor, sunt puşi la zid pentru orice greşeală sau luaţi în râs, sunt ridiculizaţi şi criticaţi în permanenţă.
Nu sunt încurajaţi să facă ceea ce visează, tentativa de a începe un curs de vioară sau de electrotehnică sfârşeşte repede cu o frază de genul:
“Lasă, că nu-ţi trebuie, la cât eşti de îngrămădit şi nepriceput, mă mai faci de râs şi pe acolo!”
Părinţii sunt, pentru copil, centrul existenţei lor, ei sunt cei care-l protejează şi care au mereu dreptate, doar de asta sunt adulţi, să le ştie pe toate.
Aşa că-n inima copilului se cimentează repede ideea că e un incapabil, că nu merită toate eforturile pe care părinţii le fac pentru el, ajunge să creadă că nu e la nivelul celorlalţi copii din clasă, mai ales când aude judecăţi de tipul :
“ -Ai văzut, Corina a luat 9, e isteaţă fata asta, şi harnică, nu ca tine! Ar trebui s-o iei de exemplu!”
Părinţii decid dacă prietenii copilului pot fi frecventaţi, e suficient să nu le fie simpatică fetiţa din vecini că anunţă imediat:
-Să nu te prind că te joci cu aia, nu-i de nasul nostru!
De foarte multe ori sunt nedrepţi, cruzi, parcă şi-ar etala puterea pe care o au asupra celui mic, foarte mic, din ce în ce mai mic.
Din această cauză copilul ar vrea deseori să se facă nevăzut, să nu mai afle cât e de nevrednic şi cât de mult greşeşte în orice face.
Se consolează cu un desen animat sau c-o gogoaşă caldă pe care mama i-o oferă, neuitând să sublinieze:
-Uite, vezi cât mă străduiesc pentru tine? Numai tu nu pricepi şi nu vrei deloc să te schimbi.
Astfel de copii, mulţi de altfel, prea mulţi, vor deveni în scurt timp tineri şi adulţi fără respect de sine, cu frustrări, le va fi greu să ia decizii pentru că se vor teme mereu “să nu se facă de ruşine”.
Fără să ştie că pentru asta ar trebui să se ruşineze chiar cei care i-au adus pe lume.
Articol scris de Liliana Angheluță