Acum vreo doi ani, la o vizită în ţară, m-am surprins fermecată de plăcutul moment de a sta de vorbă la o cafea de-a noastră.
O cană aburindă şi o jumătate de oră de pălăvrăgit.
Mai sorbi, mai spui ceva, mai sorbi, mai priveşti cerul!
Încă mi-amintesc prima cafea băută în Italia: m-a invitat o prietenă la bar, n-am înţeles ce-a comandat, dar m-am trezit în faţă c-o ceşcuţă de nimic şi c-un deget de ceva maron închis înăuntru. Eu tot aşteptam cafeaua, ea nu observase că nu ştiam ce-i cu mine.
Aia-i tot: pui zahăr după gust, amesteci, dai pe gât urgent şi pleci!
Nu tu vorbă, nu tu şedere, nici n-ai de ce să te aşezi, c-ai terminat-o într-o secundă. Ce-i drept, e concentrată şi bună, puternică de ţi se zbârleşte părul. Zdravănă ca s-o poţi lua din nou la picior, îţi dă energie să continui ziua de muncă. Alergi, munceşti din greu, te mai opreşti, mai bei o cafea din asta şi mergi înainte rapid, nu ai timp de pierdut, nu ai odihnă, trebuie să produci, să câştigi bani, doar de asta ai venit aici.
Şi când te-ntorci în ţară regăseşti tihna.
La început cauţi tot espresso, cu ea te-ai obişnuit între timp, dar cafeaua scurtă din afara ţării este în România un adevărat pahar de 100 grame. Aşa că renunţi să mai cauţi cafea scurtă, mergi la părinţi, la ţară sau oriunde ar fi ei şi faci acolo cafea la ibric, cu zaţ îmbelşugat şi gust de pace. Stai la taclale, povesteşti câte-n lună şi-n stele, afli ce fac vecinii, cine a mai murit şi ce copil s-a mai născut în cartier, afli că s-a uscat prunul din spatele grădinii şi că lemnele s-au scumpit din nou.
Toate astea în jurul unei cafele tihnite. Ca şi cum lumea de afară n-ar mai conta. Ca şi cum nimic nu s-ar fi schimbat între timp. Ca şi cum aşa e dintotdeauna şi aşa va rămâne.
Peste o săptămână vei pleca. Vei fi din nou “dincolo” şi vei intra grăbit într-un bar, vei cere o cafea, vei primi un degetar în loc de o cană, vei da pe gât licoarea cea neagră într-o secundă şi vei pleca, în grabă, să munceşti, să produci, să câştigi bani.
Nu trebuie să te îngrijorezi: cât mai e cine s-o pregătească, în ţară te va aştepta mereu cafeaua cea lungă a dimineţilor tihnite.
Articol scris de Liliana Angheluță