Povestea e adevărată și s-a întâmplat acum câțiva ani, în 2012.
La faimosul festival de muzică de la Sanremo participa o tânără, Emma Marrone, ce câștigase cu ceva timp în urmă locul întâi la o emisiune – concurs, intens mediatizată – ”Amici”.
O fată simplă, dintr-o familie de oameni muncitori, fără pretenții, lucrase ca vânzătoare și reușise să învingă o formă de cancer. Puternică, răzbătătoare, cum numai cei trecuți prin multe pot fi, Emma se prezintă la preselecțiile festivalului, trece de toate etapele și ajunge în concursul final.
Părinții n-o lasă singură, îi sunt alături, o susțin, merg împreună la Sanremo, numai că în seara decisivă tatăl Emmei e bolnav, are febră mare și mama se hotărăște să nu-l lase singur, așa că rămân amândoi în hotel. Privesc la televizor desfășurarea spectacolului. Culmea – Emma câștigă premiul cel mare! Triumfă pe scenă, mulțumește tuturor, este înconjurată de fotografi, de impresari, de alți cântăreți, emisiunea televizată este încheiată de multă vreme, dar ea continuă să dea interviuri, să discute cu oamenii.
Urmează conferința de presă a organizatorilor, bineînțeles că Emma e nelipsită, toți o îmbrățișează și o felicită. În timpul ăsta, la hotel, părinții o așteaptă nerăbdători să se bucure împreună cu ea, dau telefoane tuturor, primesc telefoane de felicitări de la prieteni sau rude. Dar Emma e de negăsit, telefonul ei zace, închis, aruncat în poșeta cu care a venit la festival. În final fata ajunge la hotel pe la două noaptea, cei de la recepție o felicită și ei, toată lumea urmărește festivalul, toți sunt bucuroși că s-a terminat cu bine, că s-a făcut audiență și că orașul a trăit din plin din nou.
Emma bagă cheia în ușă dar n-apucă să o deschidă că ușa se dă la o parte și mama se răstește fără drept de apel:
- Nu te mai aduc niciodată la Sanremo! La ora asta se vine acasă?!?
… E de râs, Emma râdea când povestea întâmplarea într-un interviu.
Dar e și de înțeles. O mamă se îngrijorează mereu când vede că se face târziu și copilul ei încă nu a ajuns acasă. Poate să fie mare, adult, poate să fie câștigător de premii și festivaluri, tot puiul ei rămâne. Chiar dacă vin replici de genul ”sunt mare, știu ce fac, vezi-ți de treaba ta liniștită!”, tot va avea un suspin de ușurare și-o lumină pe față când va afla că totul e bine.
C-așa-s mamele…
Articol scris de Liliana Angheluță