Nişte fetiţe, în drum spre casă, cu ghiozdanele grele-n spate, se opriră confuze în faţa unei bălţi, nu din aia curată, ca după ploaie, ci baltă vâscoasă, noroi în care puteau uşor aluneca.
Ah, e plină lumea asta de gropi şi nimeni nu te ajută să treci peste ele.
Fetiţele găsiră o porţiune de trotuar şi găsiră şi concurenţa în lupta pentru firişorul de asfalt uscat: din partea cealaltă venea un grup de băieţi. Gălăgioşi, se hărtăneau între ei, li se umflau venele de la gât de atât efort intelectual, se-njurau unul pe altul ca să vadă fetele ce grozavi sunt ei.
Aţi văzut cum devin cocoşi băieţii în prezenţa fetelor? Se trag de haine, se-mping, se-mbrâncesc, înjură, doar doar or fi observaţi.
De la o maşină parcată aiurea se aude Florin Salam:
“Nu e greu şmecher să fii, e mai greu să te menţii!”
Fetiţele rămân înmărmurite, lipite de peretele blocului, aşteptând să treacă turma de băieţi, sperând că nu vor fi observate prea mult, aproape ascunzându-se în spatele propriilor fundiţe.
Nu-i uşor să fii fetiţă azi, acasă mama te-nvaţă că nu-i frumos aia, nu-i bine să faci ailaltă iar pe drum le vezi pe toate şi nu eşti pregătită să le-nfrunţi. Cum să facă un pui de om să traverseze jungla, dacă nu ştie nici măcar să dea cu piatra?
Turma de băieţi trece, doar unul, la urmă, se opreşte şi le face semn fetiţelor să treacă înaintea lui.
Un pic speriate de contact, ţâşnesc, vor doar s-ajungă acasă mai repede, băiatul le face loc, politicos, cu respect, aşa cum a văzut că face tat-su.
-Io-te-l, bă, şi pe ăsta! Hai, bă, nu fii prost, fustangiule! Ce, te-ncântă muierile?
Mă-ntrebam doar dacă băiatul cel politicos va repeta gestul, dacă va mai risca vreodată să fie luat în râs de turma din care face parte.
Mă-ntrebam doar dacă fetiţele au priceput de cine ar trebui să se-ndrăgostească mai târziu şi mă gândeam că lumea pe care-o lăsăm în urmă nu-i din cele mai curate.
E mult prea mult noroi.
Şi prea puţin loc de trecut mai departe.
Articol scris de Liliana Angheluță