Oul a reprezentat dintotdeauna un simbol al fertilităţii, al bunăstării, chinezii fiind primii care au început să coloreze ouă şi să le dăruiască, iar asta se întâmpla cu mult înaintea creştinismului.
Obiceiul a fost însă preluat şi, în zilele noastre, fiind răspândit în Europa şi Asia, ca un simbol al Învierii Domnului.
Multe sunt legendele care stau la baza acestui obicei, iar cea mai răspândită povesteşte că Sfânta Maria, în momentele răstignirii Fiului său, avea în mână un coşuleţ cu ouă. Ea se gândise să le dăruiască soldaţilor pentru a-i îndupleca să fie miloşi.
Aceste ouă ar fi fost stropite de sângele Domnului şi, de atunci, s-a hotărât ca în amintirea patimilor sale, ouăle roşii să nu lipsească de la masa de Paşte.
Tocmai de aceea, în unele gospodării se vopsesc doar în Joia Mare, în altele în Vinerea Mare, dar oricum ar fi au legătură cu patimile şi cu mormântul lui Iisus.
Da, cu mormântul, pentru că ouăle se vor ciocni apoi ca simbol al Învierii, al momentului în care acea piatră a fost dată la o parte, lăsând loc unui alt început.
Ciocnirea ouălor înseamnă ruperea acelui zid care ne separă de viaţa veşnică.
Datorită fanteziei gospodinelor, ouăle de Paşte se vopsesc în mai multe culori, fiecare dintre ele având o semnificaţie:
- roşu – sănătate, bucuria de a trăi
- galben – recoltă, lumină
- verde – fertilitate, speranţă
- albastru – cer şi vitalitate
În unele zone din România se obişnuieşte ca în duminica Paştelui să se pună un ou roşu într-o căniţă cu apă şi să se spele pe faţă cu acea apă aducătoare de sănătate şi noroc. Ţăranii aruncă pe câmp sau în grădină cojile colorate, ca fiind purtătoare de recoltă bună, ferită de grindină.
Nu ne rămâne decât să ne primenim sufletul şi să ne pregătim coşuleţul cu ouă vopsite, în aşteptarea momentului în care le vom ciocni, spunând “Hristos a Înviat!”
Articol scris de Iuliana Zamfir