…își urmează bărbatul, c-așa se spune.
Se mărită, adică el devine noul ei șef, după tată. Să mă ierte feministele, dar asta-i vorba la români și-n multe familii încă se aplică, fetele sunt învățate să asculte, să plece capul, să tacă, să nu comenteze c-o iau peste ochi, li se spune că bărbatul e capul familiei și așa mai departe.
Multe femei pe care le-am cunoscut în Italia își fac case în România.
Singure.
Au ascultat, au plecat din casa părintească în cea a soțului sau au construit împreună una, au cumpărat un apartament, acolo au crescut copiii, acolo au fiert oalele cu mâncare, acolo s-au auzit țipete.
Țipete de furie, plânsete de deznădejde, de durere, de teamă și neputință. Alcoolul și violența le-a gonit din cuiburi.
Majoritatea sunt divorțate, au luat calea străinătății și din cauza asta, pentru multe Italia sau Spania au fost soluții pentru a lăsa totul în urmă și a o lua de la capăt. Între timp, copiii lor sunt mari și ele, la peste 50 de ani, nu se tem să-și facă singure căsuțe.
Știu că pot.
Nimic nu le poate opri, și-au ajutat copiii, au ieșit din procese de divorț urâte, au fost amenințate și înjurate, neamurile soțului au spus vrute și nevrute, așa c-au renunțat la tot, bucuroase să fie libere și liniștite.
Munca nu le sperie, știu să economisească, asta au făcut-o o viață.
Unele strâng bănuț peste bănuț, altele plătesc de departe tot ceea ce se face în țară, mai întâi au cumpărat o bucată de pământ, după câteva luni trimit bani pentru temelie, apoi pentru cărămizi și tot așa.
Au răbdare și au încredere.
Deși ar fi trebuit să rămână ele în vechile case, legea ar fi fost de partea lor, mai ales că în majoritatea cazurilor sunt și copii la mijloc. Dar cum să tratezi o problemă atât de importantă cu unul care are creierul plin de băutură? Legea e de partea femeilor, dar cine o aplică?
Tot cu pumnul se rezolvă totul. Iar ele sunt prea mici pentru un război atât de mare!
De muncă nu se tem, dar de pumni și scandal da, au avut deja parte de astea și nu le mai suportă.
Se vor bucura odată și odată de munca lor, spre bătrânețe, desigur. Acum sunt prea ocupate și nu au timp nici măcar să se mai certe, preferă să zidească…
Articol scris de Liliana Angheluță