Se adaugă un ”lasă, mă, că Dumnezeu are grijă de toți!” Și dau noroc cu halbele ridicate a respect profund, fără să se mai gândească la ziua de mâine. Ca să nu mai vorbim că nici prin cap nu le-ar trece să se gândească la ce-o să facă nepoții lui peste 30 de ani.
”Să facă ce-or ști! Noi cum am trăit! Laaasă, că nu se moare! Are cineva grijă de noi toți pe lumea asta!” Și se mai bea un rând, cu sentimentul că au atins limita înțelepciunii, școala vieții și chestii din astea.
Alții spun că nu e bine să faci planuri, că nu se mai împlinesc. Și-n virtutea ”principiului”, nu se mai gândesc deloc. La nimic. ”Ce sens are să mă frământ eu acum? Să-mi tocesc nervii degeaba? Vom vedea, dacă s-o putea mai mult, facem, dacă nu, nu!”
Dar ei nici nu știu ce ar vrea să facă!
Doar când le cade tencuiala de pe tavan în cap reușesc să vadă ceva în jurul lor, altfel nu, nu se frământă și nici nu caută să se gândească la ce anume ar putea îmbunătăți în viața lor. Trăiesc de azi pe mâine, ca firul ierbii, dar și el are mai multe griji, caută apă, caută hrană, ăștia, ființe omenești, dotate cu neuroni și posibilitatea de a se mișca, nu caută nimic.
Buni să zacă în fața televizorului sau la barul din cartier. Generații întregi au crescut așa! Cu gândul că altcineva trebuie să facă, altcineva trebuie să rezolve totul, dacă nu Dumnezeu, măcar primarul.
Nimeni nu bate un cui să fixeze o scândură care nu-i a lui, e treaba primăriei sau a administratorului. Oameni buni, treziți-vă, nu numai din beție! Pe pământ sunt mai bine de 7 miliarde de oameni, n-are Dumnezeu grija tuturor, dimpotrivă, El ne așteaptă undeva și atât, în rest suntem liberi să trăim cum ne place.
Dar dacă nu-ți sufleci mânecile și nu treci la treabă, n-o să-ți curețe Domnul gunoiul din fața porții și n-o să-ți învețe copilul să fie cuviincios și harnic.
Și fiindcă veni vorba, lui Dumnezeu nu-i plac leneșii.
Articol scris de Liliana Angheluță
Sursa foto – vice.com