Aproape cinci milioane de români suferă din cauza sărăciei!
Mulţi, foarte mulţi!
Şi mare păcat, România e bogată, e o ţară în care sunt multe de făcut şi am fi putut trăi bine!
Salariile mici ajung doar vreo două săptămâni, după care încep toţi să se-mprumute unul de la altul.
Mi-amintesc că-ntr-o seară, târziu, a ciocănit la uşă o bătrânică, era prietenă cu mama mea, părul ei alb lumina întunericul.
Venise pentru 10 lei:
-Am căutat de dimineaţă, am întrebat toţi vecinii, pe frate-meu, pur şi simplu nu mai ştiu încotro s-o iau! Că până vine pensia mai sunt câteva zile şi măcar de pâine să am, apoi oi vedea eu cu ce-o mănânc, mai îmi fac un ceai, un sos, ce-oi putea!
Lume necăjită, cu capul plecat de ruşine, ca şi cum sărăcia ar fi o vină, un semn că nu ai putut mai mult.
Cu aceeaşi ruşine roagă vreo vânzătoare să le dea hrana cea de toate zilele “ pe caiet”.
Adică pâinea, uleiul, telemeaua şi ouăle se cumpără azi şi se plătesc la salariul care va veni.
Lume necăjită, bătrâni care nu mai au nici lacrimi, copii cu tenişi rupţi sau cu hăinuţe mici, ţărani care nici nu se mai duc la doctor, n-au cu ce plăti nici vizita nici doctoriile.
Nu mai e timp să visezi, nu mai e loc să zbori, singura preocupare e cum să supravieţuieşti înc-o zi şi încă o zi!
Boli, tristeţi, depresii, sinucideri, totul cu sentimentul ruşinii că nu ai putut mai mult.
Poate că nu mulţi ştiu, dar în Constituţia României există un articol, nr. 47, care spune aşa:
Statul este obligat să ia măsuri de dezvoltare economică şi de protecţie socială, de natură să asigure cetăţenilor un nivel de trai decent.
N-ar fi cazul să ne-ntrebăm politicienii de ce nu respectă articolul acesta, de ce închid ochii în faţa sărăciei unui neam?
Pentru că baronii sunt în continuare pe post, fondurile europene nu sunt folosite din lipsă de proiecte viabile iar România, o ţară bogată, e trecută toată “pe caiet”!
Nu nouă trebuie să ne fie ruşine, ci lor!
Articol scris de Liliana Angheluță / Sursa foto: jurnalistul.net