”Vezi cum mergi pe stradă, fii atentă, nu trebuie să pari româncă!”
A fost unul dintre primele sfaturi pe care le-am primit în Italia.
Nu reușeam să pricep ce înseamnă, hainele erau asemănătoare cu ale italiencelor, tot blugi și tricou poartă și ele, cel puțin cele care merg pe trotuare și nu ascunse în mașinile de lux.
Am întrebat ce anume ar trebui să fac și de ce, pe vremea aia nu eram în Uniunea Europeană și un control de rutină al carabinierilor te putea trimite oricând înapoi.
Ar fi trebuit să par sigură pe mine și să nu vorbesc la telefon în public.
Greu să pari sigur pe tine când nu știi nici limba și nici pe ce lume ești…
Cine căuta să mă învețe de bine îmi spunea să-mi pun o șăpcuță șmecheră pe cap, era un exemplu, dar eu n-aveam chef de șăpcuță, n-aveam chef să par ceea ce nu eram. Apoi au fost intens mediatizate acte criminale ale unor români, hoți, criminali, violatori, părea că toată scursura românească ajunsese în Italia. Era de înțeles, atunci când spuneai cuiva că ești din România, clătinau din cap a dezgust. Mă înroșeam fără să am vreo vină, dar eticheta era pusă, multora le părea rău c-am fost acceptați în UE.
Au trecut anii așa, printre temeri și frustrarea de a te simți refuzat din cauza altora, tot mai mulți români au plecat din țară, și-au adus copiii aici, i-au dat la școală, alții s-au căsătorit aici, muncesc în fabrici, în ferme, candidează la alegerile locale, au venit și preoții ortodocși, lumea a început să ne cunoască și tradițiile, nu numai felul în care muncim.
Tot mai mulți turiști italieni sau spanioli vor să vadă România pentru că au prieteni sau soții românce, copiii nu mai fac diferențe de naționalitate la școală, lucrurile s-au așezat treptat și începe să fie bine așa.
Suntem mulți. Atât de mulți încât nu te mai simți singur niciunde. În orice țară europeană ai fi, e suficient să stai un pic pe stradă și în scurt timp vei auzi românește în jurul tău sau vei vedea mașini cu numere de România.
Câți suntem? După statistici, peste 5 milioane. După părerea mea, cel puțin 7 milioane, având în vedere că cele cinci milioane de persoane sunt cele înregistrate, cu contract de muncă și reședință, dar numai noi știm câți lucrează la negru.
Și, cum majoritatea sunt tineri, tot după părerea mea, în viitorul nu foarte îndepărtat, cele 7 milioane vor deveni 10.
Adică o altă Românie…
Articol scris de Liliana Angheluță