Iulie, august.
Ba chiar şi-n septembrie va fi plin, vin românii la cules de porumb şi de struguri, cei care au case la ţară şi mame neajutorate îşi iau concediu toamna, să nu lase gospodăriile de izbelişte.
Trei luni de forfotă, de cozi la magazine, de cărucioare de cumpărături indecent de pline, trei luni de restaurante unde nu mai găseşti locuri la mese şi de şosele aglomerate.
Vorbeam cu cineva zilele astea despre diasporenii care se-ntorc:
- Ia mai dă-i încolo!
Ca şi cum s-ar fi săturat de ei, ca şi cum nici nu vrea să mai audă. Femeia locuieşte în ţară şi, pe moment, a uitat că sunt una dintre cei “daţi încolo”! Lucrurile se văd doar diferit, depinde pe ce parte a drumului eşti. Şi înţeleg.
“Ce atât tam-tam cu diasporenii? Cine se cred, de unde vin şi de ce amestecă cuvinte? A, e mama vecinului? E fiul bătrânei de la etaj?”
Sunt oameni care odată făceau parte din cotidian, apoi au plecat şi nu s-au mai văzut pe drum. Aproape c-am uitat de ei. Dar în iulie, august şi septembrie apar din nou. De abia ce ne obişnuisem fără ei, era mai mult spaţiu, mai mult aer, mai multă linişte.
”Hop şi ei, la ce s-or întoarce, să stea la ei acolo! Că vin să ne umple pe noi de poveşti cum că-n afară se mănâncă flori de dovlecel sau că-n afară au ăia aer condiţionat în case, că aşa şi pe dincolo. Noi le avem pe ale noastre, ia să nu ne mai frece la cap cu sfaturi.”
Cei din afară, după ce le trec emoţiile revederilor, gândesc:
“ De abia aştept să mănânc o ciorbă de lobodă, cu ceapă verde o s-o mănânc, că-n afară nu se obişnuieşte. Şi-am să fac şi-o fasole cu mult mărar proaspăt. Ce bine e să mănânci ce vrei! Nu prea mai ştiu rostul la bani, văd că mi se duc printre degete, e scump totul, dar e bine. Păcat că nu ştiu românii să trăiască! Numai gunoaie, numai leneşi, n-are cine să-i pună la treabă, aşteaptă pomeni. Ah, dac-ar şti ei cum se munceşte în afară!”
Fiecare are dreptate-n felul lui. Depinde din ce parte priveşti lucrurile.
Mai presus de orice judecată e doar faptul că ambele tabere împart aceeaşi Românie, unii zilnic, alţii doar câteva zile pe an.
Articol scris de Liliana Angheluță