Ne înşelăm crezând că hrana noastră este exact ceea ce ne trebuie.
Alegem cu grijă produsele din magazine cu standard de calitate, spălăm bine verdeţurile, gătim la vapori, ne preocupă sănătatea noastră şi ştim ce e bine şi ce nu.
Dar nu ştim cât metal înghiţim odată cu peştele din farfurie sau în timp ce înfulecăm un corn cald.
Metalele cele mai periculoase pentru organism sunt mercurul, cadmiul, plumbul şi arsenicul.
Multe pesticide, ierbicide, substanţe toxice menite să crească productivitatea, deşeuri eliminate de fabrici, metale care ajung în farfurie chiar în urma procesului de fabricaţie, bucăţele minuscule rupte din ţevile şi tuburile de apă, nenumărate sunt pericolele şi tocmai de aceea mulţi au ales să caute “hrana biologică” certificată, semn că plantele şi animalele au crescut sau au fost hrănite fără adaosuri chimice.
Să vedem unde se pot găsi aceste metale şi cum am putea să facem ca ele să nu ajungă în farfurie:
- cadmiul se foloseşte în industrie la producerea vopselelor şi a pvc-ului, reziduurile din fabrici ajung în apele râurilor şi, implicit, în terenuri. Se fixează în special pe verdeţurile cu frunze mari şi în cartofi, iar la animalele din ferme în ficat şi rinichi. Odată aflat în corpul nostru poate provoca daune sistemului reproductiv şi poate ataca rinichii;
- plumbul se eliberează puţin câte puţin chiar în apa pe care o bem de la robinet, multe instalaţii vechi au tuburi care conţin plumb şi, de-a lungul timpului, eroziunea îşi spune cuvântul. Acest metal este folosit, de asemenea, în industria de vopseluri şi plastică. Plumbul pe care-l înghiţim se depozitează în circuitul sângelui, poate produce infertilitate masculină, poate ataca ficatul şi rinichii. Femeile însărcinate pot transfera fătului cantităţi de metal, iar muncitorii care sunt expuşi contactului prelungit se îmbolnăvesc deseori de saturnism;
- arsenicul se găseşte în special în apă, foarte rar ajunge în alimente. Intoxicarea apei cu acest metal se datorează tot neglijenţei umane, deşeurile diferitelor fabrici sunt eliminate direct în apele râurilor sau a oceanelor;
- mercurul – ajunge în farfuriile noastre odată cu peştele de mari dimensiuni, deşeurile industriei farmaceutice sau diferite pesticide plutesc la suprafaţa mărilor şi reuşesc să contamineze în special peştii de talie mare. De aceea este indicat să consumăm mai mult sardine sau hamsii, să evităm peştele spadă sau somonul. Mercurul aflat în exces în organismul nostru atacă sistemul nervos central, rinichii şi ficatul.
Concluzii?
Poluarea planetei nu este doar o vorbă-n vânt, bună pentru emisiuni de ştiri, lupta împotriva poluării trebuie să fie o grijă a tuturor, pentru că sănătatea noastră este afectată de orice produs chimic care ajunge în apă sau pe pământ.
Articol scris de Geanina Soare