Culmea, femeile întreabă asta!
Tocmai ele, care au avut propria doză de neputinţă, au avut experienţe care de care mai urâte.
Sunt rare cazurile când într-o căsnicie totul merge relativ bine şi ajung împreună la adânci bătrâneţe.
Majoritatea suntem divorţaţi, familii separate, copii împărţiţi şi vieţi luate din nou de la lingură.
Femeile sunt mai idealiste, cred că dacă ceva nu merge de la început bine e doar chestiune de durată, cred că ei se va schimba sau că ele însele vor şti când şi cum să aplaneze un conflict.
Nu, în general nu se schimbă ceilalţi, ci noi. Dar asta după ce trecem prin diferite experienţe.
De pildă, cea care a avut o relaţie cu un beţivan va fugi cât colo dacă un alt bărbat va sosi la o întâlnire vesel nevoie mare şi mirosind a alcool. După o relaţie cu un neisprăvit care trăieşte din munca părinţilor, unul fără chef de treabă şi lasă-mă să te las, o femeie va şti să ocolească un exemplar de acelaşi gen.
Tot ceea ce trăim ne pregăteşte pentru altceva mai bun. Fiecare dintre noi a trecut prin viaţă suferind şi încercând să construiască ceva, să ţină familia în picioare.
Când nu s-a putut, fiecare dintre noi a ştiut să pună punct. Dar la momentul ei, nu la vorbele celor din jur. Nimeni nu ştie exact de câtă putere şi răbdare poate fi nevoie pentru a ajunge la punctul ăsta, nimeni nu poate da un sfat, nici gând să mai şi judece:
- Da’tu de ce eşti proastă şi mai stai cu el?
De aia, poate-i mai este drag, poate nu vrea să-şi imagineze viaţa fără acel scandal zilnic, poate că se teme sau poate că mai e ceva de salvat.
Singurul lucru pe care putem să-l facem când ştim că cineva suferă este să-i spunem cu blândeţe:
– Când vei avea nevoie de ajutor sună-mă, voi fi alături de tine cu orice ai avea nevoie!
Articol scris de Liliana Angheluță