Obişnuiţi cu căpăţânile noastre mari de varză, cu butoaiele pline de bunătăţi puse la murat, nu prea dăm atenţie acestor miniaturi care se pare că nu au nici o legătură cu Belgia.
Originea verzelor de Bruxelles a fost în Italia, în prezent se cultivă mult în Anglia şi se consumă preponderent în Franţa şi Olanda. Belgienii nu prea au de-a face, nici cu producţia, nici cu consumul.
Micuţe şi delicate, dar pline de substanţe hrănitoare şi vitamine
Sunt considerate stimulante ale activităţii cerebrale datorită concentraţiei de tiamină şi acid folic. Verzişoarele de Bruxelles sunt o adevărată comoară, pline de antioxidanţi importanţi precum tiocianati, sulforafan, indoli şi zeaxantina. Toate combat tumorile, în special cel de prostată şi colon, iar ultimul protejează retina ochilor.
De asemenea, aceste mici miracole ale naturii sunt pline de vitamina K, importantă pentru rezistenţa şi sănătatea oaselor.
Varza de Bruxelles are acţiune benefică asupra organismului feminin şi combate anemia datorită bogăţiei de vitamina C, dar şi a celor din grupul B.
Cum se gătesc?
Foarte simplu.
Se curăţă puţin partea dinspre cotor, se înlătură frunzele de la suprafaţă, se spală sub jet de apă şi se pun într-o tigaie cu un pic de ulei şi un deget de apă, cât să ajungă până la jumătatea lor. Aşa întregi, căci frumuseţea lor vine din asta.
În tigaie se mai adaugă un pic de ceapă şi usturoi şi se lasă la înmuiat, cu capac. Se sărează şi piperează după gust.
Se pot condimenta şi în alte moduri, după ce au fiert se pot adăuga două sau trei linguri de smântână, amestecând uşor până când se formează un sos şi verzele se îmbracă în el.
Separat, se poate face o cremă din dovlecei fierţi şi pasați, varza de Bruxelles se va aşeza deasupra şi efectul va fi garantat.
Articol scris de Iuliana Zamfir