Era o femeie mititică cât un bob de grâu, avea acasă şase copii de hrănit, iar bărbatul ei, deşi harnic şi înfipt, nu reuşea să astâmpere toate cheltuielile. Aşa că ea lucra vara, doar vara, la fabric…
VIAȚĂ ȘI OAMENI
VIAȚĂ ȘI OAMENI
Fetiţa care-njura de mama focului!
Crescuse printre bărbaţi, printre mecanicii cu salopete pătate şi mâini grele, în curtea cea largă a atelierului auto. Oamenii înjurau des, de mamă şi de morţii tuturor pieselor care nu se potriveau c…
Și dacă ar exista un catalog pentru profesori, cu note puse de copii?
– Fir-ai a dracu’de proastă, te izbesc acum de-ţi aduci aminte şi ce n-ai învăţat! Fir-ați ai dracu de tâmpiți. Sunteți tâmpiții tâmpiților. Asta sunteți! Ăsta era profu’ de mate! Am învăţat mer…
România a luat ţeapă!
Mulţi emigranţi au crezut la plecare că vor sta puţin în afara graniţelor. Că va fi de ajuns un an sau doi ca să se pună pe picioare ei sau ţara. Se aflau la necaz, era perioada când au început să se…
Spune-mi unde ai crescut!
Cartierele se aud şi se simt ca nişte vietăţi, aerul de “acasă” e diferit în colţurile oraşelor toropite de căldură, până şi mirosurile sunt diferite, probabil că şi soarele luminează diferit. Unele …
Când cărțile costau cât o casă
Jorge Louis Borges îşi imagina Paradisul ca pe o uriaşă bibliotecă, convins că cea mai mare bucurie poate fi cunoaşterea, îmbogăţirea spirituală, creşterea interioară, călătoria prin sufletele persona…
Le-ar trebui curaj să privească ţăranul în ochi!
Nu e trendy la prăşit, nicidecum! Cine mai prăşeşte azi? Ţăranii, aplecaţi sub soarele năucitor, cu sapa care a luat locul mâinilor şi cu mâini care au devenit sape. Oamenii ăştia n-au bani de soluţii…
Ne-am născut cu banu-n mână!
Ai de toate-n casă, nu-ţi lipseşte nici pâinea, nici uleiul, nici săpunul, în frigider sunt brânzeturi şi ouă, lapte şi vreo două fructe, ai putea sta liniştită măcar o zi, ai putea citi sau călca sau…
Cică nu mai sunt oameni pe drum
S-a întors din România de curând, din Vrancea, are casă la ţară, într-un sat oarecare de câmpie. Ca de fiecare dată, prima mea întrebare a fost: -Cum e, fată, cum e viaţa-n ţară? Dacă tăceam, filozof …
Nu e greu şmecher să fii, e mai greu să te menţii!
Nişte fetiţe, în drum spre casă, cu ghiozdanele grele-n spate, se opriră confuze în faţa unei bălţi, nu din aia curată, ca după ploaie, ci baltă vâscoasă, noroi în care puteau uşor aluneca. Ah, e plin…