Sunt emoționată, de ceva timp mă gândesc la ei și la modul în care au reușit să îmi schimbe percepția asupra dragostei. I-am cunoscut când aveam 16 ani și de atunci au devenit ’’părinții’’ mei, am petrecut multe vacanțe de vară în casa lor și mi-au rămas alături până în ziua de astăzi. Până să-i întâlnesc nu credeam în dragoste, pentru mine relația dintre soț și soție era caracterizată de violență, tensiune, ură și regrete. Asta era tot ce văzusem în familia mea și nu numai. Voi relata câteva scene dintre ei doi care mi-au rămas în minte și care au trezit în interiorul meu dorința de a experimenta o astfel de dragoste.
O privește duios, cu dragoste și admirație în timp ce strânge în pumn buchetul de flori cules de pe câmp. I-l oferă spunându-i că este frumoasă și îi dă un pupic pe obraz. Ea îi zâmbește, pare fericită și totodată obișnuită să primească astfel de atenții. Eu, am impresia că asist la scena unui film, aștept să se spună stop cadru, în mintea mea e ireal ceva atât de real. Ne continuăm drumul ca și cum nimic nu s-a întâmplat, am multe semne de întrebare, dar simt că nu e momentul potrivit.
Rochia neagră pe care o poartă se completează perfect cu geaca roșie de piele și ochelarii mari care îi dau un aer misterior, el are o pereche de blugi și o cămașă asortată cu sacoul în dungi. Par desprinși din revistele de modă, Duminica este o zi specială, ziua în care mergem la biserică iar ei se îmbracă întotdeauna elegant. El se apropie de ea și îi dă o palmă peste fund, eu mă fac că nu observ scena, sunt prea rușinată să ridic privirea din pământ. El se apropie de mine răzând și îmi spune ceva care mă face să înțeleg că vârsta nu este un impediment în a-i arăta soției lui că încă o dorește. Acest domn în vărstă de 65 de ani îi deschide ușa de la mașină soției lui, fiind un cavaler până la capăt.
Deseori, în special sâmbătă seara ne jucam toți trei diverse jocuri: remi, monopoly, cărți. Acest timp pe care îl petreceam împreună era cu adevărat special, el făcea glume mereu și o lăsa deseori pe ea să câștige. Spunea că ea este competitivă și că el o susține în tot, chiar și în asta. Nu era o luptă pentru putere, în schimb era o dovadă a dragostei necondiționate.
Mereu se țineau de mână atunci când ieșeam la plimbare, își ofereau pupici și povesteau foarte mult. Păreau ca doi îndrăgostiți la început de drum. El o complimenta deseori iar ea îi zâmbea. Își vorbeau cu respect, empatie și dragoste. Ziua aniversării lor era celebrată în fiecare an. Găseau modalități unice de a petrece ziua în care și-au unit destinele alături de copiii și nepoții lor.
Am vrut să știu care este secretul căsniciei lor, în urma unei discuții ea mi-a spus că nu există un secret anume. În schimb mi-a mărturisit că Dumnezeu i-a ținut împreună și le-a dat puterea să ierte greșelile și să se iubească în ciuda provocărilor care au apărut pe drum. De asemenea a spus că este important să existe comunicare și să se rezolve conflictele, să acceptăm că nu suntem perfecți și că putem greși, să nu renunțăm niciodată și să ținem cont de nevoile celui de lângă noi.
Am învățat de la ea că este important ca femeia să fie feminină și să se îngrijească, dar mai presus de asta ea mi-a arătat că bărbatul trebuie tratat cu respect și considerație. Nu am auzit niciodată să spună ceva rău despre soțul ei, în schimb am auzit-o cum i-a mulțumit după ce el a spălat vasele. Am văzut cum l-a încurajat având încredere că ceea ce face este bine. Atunci când el dădea ture cu mașina sensului giratoriu de zeci de ori deoarece asta ne făcea pe mine și pe sora mea să ne prăpădim de râs, ea râdea alături de noi, spunându-i în timp ce îi atingea mâna cât de amuzant este.
Anul trecut în Septembrie au sărbătorit 46 de ani de căsnicie, el are 74 de ani iar ea 70. Viața i-a pus la încercare, din păcate a trecut aproape un an de când el s-a îmbolnăvit și alte lucruri dureroase s-au întâmplat. Săptămâna trecută vorbeam cu ea la telefon și îmi povestea cu dragoste și duioșie despre perioada dificilă prin care soțul ei trece, mi-a spus că îi este greu, dar că are speranță și crede că Dumnezeu îl va face bine pe cel care este dragostea vieții ei.
Eu, până să îi cunosc pe ei și să văd că dragostea adevărată există, nu credeam în cuvântul ‘’căsnicie’’. Mi-au redat speranța, m-au făcut să îmi doresc să mă căsătoresc la un moment dat și să cred că pot îmbătrâni alături de alesul meu. Mi-au schimbat convingerile dovedindu-mi că o căsnicie poate însemna și altceva decât ce văzusem eu înainte. Pentru mine ei sunt un model de urmat, vreau o dragoste care să nu se stingă vreodată, vreau ca vârsta să reprezinte doar un număr, nu un impediment în a-i arăta celui de lângă mine că îl iubesc. Știu că pentru a ajunge acolo este nevoie de muncă, lucrurile frumoase nu vin ușor, iar atunci când lăsăm praful să se așeze peste relația noastră, s-ar putea să ne fie greu să găsim soluția care să îl îndepărteze.
La cât mai multă iubire și speranță
Articol scris de Tivgă Mădălina
Alte articole ale Mădălinei:
Un balon activ pe nume Talpă iute
Ce faci când copilul nu te ascultă?
Depresie, pe tine cine te-a trimis?
Îmbrățișează, chiar și pentru o clipă
Sursa foto – www.ntd.tv