M-am făcut mare de multă vreme, copiii mei s-au făcut mari şi ei, cu fiecare clipă ne albim şi tragem linii de adunare, socotim ce-am făcut, bine sau rău.
Ştiţi păpuşile alea ruseşti, Matrioşa, care se ascund una într-alta, din ce în ce mai mici şi mai mici?
Aşa suntem şi noi, trup de mamă în care se ascunde inimă de adolescentă şi-n care tresaltă corp fraged de copilă, din ce în ce mai mică până când nu se mai vede şi înţelege nimic.
Şi tot trăgând noi aşa linii, întrebându-ne ce-am dres, sucit şi învârtit atâta viaţă, tot copiii ne vin în faţa ochilor închişi.
Şi ştim tot ce-a fost, mai puţin tot ce va fi.
Cum ne târâiam burţile maiestoase, cum am ţipat la naşterea lor, primul cuvânt pe care l-am spus, primul cuvânt pe care l-au spus ei, primii paşi, primele râsete, note, desene cu un soare mare şi galben sub care scria “te iubesc, mamă!”.
Ştim când le-au căzut dinţii, cât de tare îi durea burta şi cât ne-am chinuit să-nveţe pe de rost tabla înmulţirii.
Şi, mai ales, ne ştim greşelile de mamă.
Cine a ştiut să-şi crească bine copilul?
Nici una dintre noi nu a fost vreo pricepută, nici una nu a fost perfectă, meseria de mamă e grea şi se-nvaţă pe măsură ce copilul creşte. Şi, când ajungi s-o ştii mai bine, când începi să te pricepi oarecum, descoperi că s-au făcut mari.
Ţi-aminteşti tot, cine te-a învăţat să-i schimbi, prima băiţă, primele căzături, cuvintele stâlcite, momentele când încep să se-ndrăgostească şi se ruşinează să mai meargă cu tine de braţ pe stradă, ţi-aminteşti certurile şi sfaturile şi te minunezi că Dumnezeu te-a ajutat să-i creşti.
Numai tu ştii câte greşeli ai făcut, de câte ori habar nu ai avut cum să te porţi şi cum să acţionezi, numai tu ştii cum îţi înceta inima să bată de câte ori pleca de acasă singurel, neştiind încă bine să fie atent la maşini, numai tu ştii de câte ori ai plecat noaptea pe drum în căutarea vreunei farmacii deschise şi cum te gândeai cu teamă că toate prizele din casă sunt periculoase.
Meseria de mamă e grea şi fiecare dintre noi am greşit, dar cineva, acolo, sus, ne-a ocrotit pe toţi! Şi continuă s-o facă, viaţa e mult prea preţioasă ca să fie lăsată doar pe seama mamelor care ştiu cel mai bine să iubească!
Articol scris de Liliana Angheluță