Bunicul a înşelat-o mereu pe bunica, a avut o ”drăguță” despre care bunica a aflat la înmormântarea soţului.
Atunci şi-a explicat de ce venea el târziu acasă, de ce nu avea chef să stea în familie şi-şi căuta mereu scuze pentru a ieşi.
Tata bea direct din damigeană, trăgea direct cu furtunul, asta în ultimii ani de viaţă, nu se mai sinchisea să creeze vreo impresie bună.
La început, bea aşa, mai pe ascuns, dispărea în beci şi ieşea înjurând scara, lumina slabă, stelele şi de aici până la mama mai era un pas.
Despre bătăi şi scandaluri nu vă povestesc, sunt legate de alcool.
Număr pe degete cuplurile trainice, de o viaţă.
Majoritatea femeilor pe care le cunosc sunt divorţate, au crescut copii singure, asta după ce şi-au întreţinut şi soţii o perioadă. Lor nu le ajunge salariul nici de băutură şi ţigări, ba mai dau şi cu pumnul în masă şi-n femeie.
Multe femei au plecat la muncă în Italia sau unde au văzut cu ochii, au văzut că se poate trăi şi altfel şi au divorţat, de la distanţă chiar. Majoritatea bărbaţilor pe care îi cunosc nu s-ar da în lături să se dea la femeia altuia, indiferent dacă sunt căsătoriţi sau nu.
Vecinii din stânga casei mele se înjurau reciproc ca la uşa cortului, cei de deasupra apartamentului în care am locuit ulterior făceau acelaşi lucru, întrerupt de uşi trântite şi ţipete ascuţite.
Familiile noastre au la bază mândria iniţială a cununiei, după care potopul. Singura importantă pare să fie rochia de mireasă, după care nimic nu mai contează.
Femeia e dispreţuită, lovită, ţinută în umbră, să mă ierte cuplurile trainice, dar ştiu şi ele că-s puţine de acest fel. Până şi-n slujba de cununie se spune că “femeia trebuie să se teamă de bărbat”.
Asta în sens de respect, de sfială faţă de mâinile lui bătătorite, zic şi eu ca să găsesc o explicaţie frazei, adevărul e că treaba e luată mai simplu: “ori faci ce spun, ori te omor”.
În familia lu’peşte nimeni nu respectă pe nimeni: femeia caută să nu zgândărească bărbatul cu vreo vorbă capabilă să işte scandal, bărbatul îşi bea și sufletul şi copiii cresc cu teamă.
Uneori, merg împreună în vizită la naşii de cununie.
Asta pentru că-şi amintesc că odată, când s-au cunoscut, și-au dorit să fie o adevărată familie.
Articol scris de Liliana Angheluță