De curând, un adolescent de 16 ani a plătit un prieten cu doar un an mai mare să-l ajute la o treabă, oarecare după opinia sa: să-şi ucidă părinţii care îl tot certau pentru că nu-nvăţa.
Zis şi făcut.
Părinţii au fost eliminaţi aşa cum reuşeau s-o facă în jocurile video, trecând victorioşi la un nivel superior. Atât că-n viaţa reală nu au ştiut ce să facă mai departe, s-au zăpăcit, au chemat tot ei poliţia şi în scurt timp au recunoscut că nu şi-au dat seama bine ce fac.
Păi cum să-şi dea seama dacă ei stăteau ore-n şir închişi în camerele lor, în faţa calculatoarelor, împuşcând duşmani virtuali şi aruncând în aer tot ce le ieşea în cale? Cum să-şi dea seama dacă trăiau într-o lume falsă, virtuală, în care reuşeau să se descurce bine, degetele lor acţionau rapid, ochii dilataţi de plăcere şi atenţie nu mai clipeau, iar succesele veneau pe toată linia!
Nu sunt ei de vină, ci noi, părinţii care le-am pus la dispoziţie tehnologie fără să ne mai ocupăm de ei, mulţumindu-ne că stau cuminţi şi nu fac zgomot, că nu ne bat la cap cu întrebări.
Copii care cresc doar cu hrană şi calculatoare, habar nu au de altceva, mulţi uită să mai şi vorbească bine, nu articulează clar cuvintele şi se simt în dificultate când trebuie să povestească ceva. De fapt, dacă vă uitaţi pe ofertele telefonice pentru adolescenţi veţi vedea că vând puţine minute de convorbiri şi mult internet, inclusiv multe mesaje. Asta pentru că ei nu-şi vorbesc între ei, preferă sms-uri, contactul direct este evitat şi limitat la acele puţine ore de şcoală.
De curând, un tânăr pe care-l cunosc trebuia neapărat să ia legătura cu o colegă, să-şi ia temele.
Maică-sa, îngrijorată că fiul nu se va pregăti la timp, îl întrebă de ce nu reuşeşte să găsească fata.
Răspunsul o lăsă fără replică, deoarece fata locuia peste drum de casa lor:
-Nu pot să dau de ea, nu e online!
Articol scris de Liliana Angheluță