-Nesimţito! După câte am făcut pentru tine, că-ţi trimiteam pachete şi aveam grijă să ai ce-ţi trebuie! Cât am suferit pentru tine! Şi acum? Care-i răsplata ta?
…Asta era maică-sa!
Când Maricica era studentă i-a trimis vreo cinci pachete, la tren sau cu vreun microbuz care mergea în acel oraş îndepărtat. Pijamale, biscuiţi şi şuncă afumată învelită-n ziar şi băgată-n punguliţe. Fata mai găsea şi vreo două perechi de ciorapi, un cozonac sec şi nişte brânză de burduf, ba chiar şi chiftele prăjite, puţind a usturoi.
Nu mai conta ce era în pachete, câte un pic din unele şi mai mult din alta, de vreo două ori a găsit şi borcane sparte cu gem sau dulceaţă lipicioasă.
Ceea ce contează e că maică-sa i-a scos ochii toată viaţa pentru ele, reproșându-i că au fost un sacrificiu care ar fi trebuit să condiţioneze toată viaţa ei ca fiică.
Maricica era oricum cuviincioasă, nu şi-a făcut niciodată de cap şi nimic nu schimba modul în care se purta cu mama ei. Adică din “săru’mâna” nu ieşea şi nici supărări mari nu i-a făcut. Ca orice om, a ales singură drumurile, iar greşelile le-a făcut pe pielea ei.
Dar când decidea ceva cu care mama nu era de acord, i se scoteau ochii numaidecât cu acele pachete.
- Numai eu ştiu câte am făcut pentru tine şi tu ce mulţumire-mi aduci? Că te înhăitezi cu ăsta?
Discuţiile erau diferite, uneori era de ajuns ca fata, devenită femeie în toată firea, să ajungă acasă mai târziu de la muncă:
- Acum se vine? Că eu stau şi te aştept de la cinci! Habar n-ai tu, ce griji ai? E proasta care se gândeşte la tine, aşa cum am făcut şi când erai studentă.
Peste puţini ani, Maricica, măritată cu “ăla”, a născut o fetiţă. După ceva timp am vizitat-o, totul era bine, ne-am apropiat capetele în jurul pătuţului, am pipăit mânuţele, copila dormea şi-am lăsat-o liniştită.
La o cafea, prietena mea mi-a spus:
– Ştii ce i-am şoptit fetiţei la ureche? Să ştie, s-audă de mică! I-am spus c-o să fac tot ce pot s-o văd mare şi sănătoasă. Dar că poate dormi liniştită, poate creşte frumos, centimetru cu centimetru, fără gânduri că mama o să-i scoată ochii şi pentru laptele pe care îl primeşte.
Articol scris de Liliana Angheluță