Am aprins-o, de curând, într-o biserică din Italia.
La vii!
Cu speranţa că vom reuşi să ieşim din vârtejul ăsta care ne trage-n jos, din mlaştina în care pare că ne scufundăm.
Am aprins o lumânare de departe, rugându-mă pentru binele ţării, deşi ştiu că binele ăsta ni-l construim singuri, că Dumnezeu are şi alte griji, nu numai ce facem noi cu pădurile şi vieţile noastre.
Am stat pe gânduri înainte să o aprind, nu ştiam dacă să o pun la vii sau la morţi.
Pentru că cei decedaţi în ianuarie 2017 – una dintre statistici – au fost în jur de 28.000.
Iar nou născuţii doar 15.000.
Adică murim mai mulţi decât ne naştem.
Iar din cei născuţi, proaspeţi români mititei, au mai murit peste 200, din cauza insalubrităţii din spitale şi a imposibilităţii părinţilor de a-i trata.
România, am mai spus-o, are cea mai mare mortalitate infantilă din Europa. Se nasc puţini copii şi n-apucă să se facă mari. Iar cei mari se duc mai repede decât ar fi normal într-o ţară civilizată, europeană.
Tot din lipsă de tratamente la timp, din lipsă de medicamente, din nepăsare şi disprețuirea vieţii umane.
De asta spun, nu ştiam unde să aprind lumânarea: la cei morţi ca mama şi ca bunica mea într-un spital, acelaşi, doar cu un pat sub ei şi fără tratament, ba chiar uitaţi, abandonaţi sau trataţi urât sau la copiii vii, dar vinovaţi de a se fi născut într-o ţară căreia nu-i pasă de ei.
Şi m-am gândit apoi că facem prea multe pomeni, colive şi prescuri, dar nu ne gândim la ghiozdănele şi cizmuliţe pentru cei care nu au.
Că ne-nchinăm morţilor şi uităm de vii, de viitor şi de lumina care va veni. Cine o să-şi mai amintească de noi în ritmul ăsta? Cine o să mai aprindă lumânari pentru binele ţării?
Care ţară?
Cea vândută bucată cu bucată şi distrusă?
Cea fără de pământ sub picioare şi fără copii pe drum? Dacă vi se pare că sunt pesimistă, căutaţi statisticile sau, mai simplu, uitaţi-vă-n jur şi-n amintiri. Cum era acest loc şi cum a devenit?
Şi întrebaţi-vă ce se va-ntâmpla, în acest ritm, în următorii 10 sau 20 de ani, dacă doar într-o lună s-au născut 15.000 de români şi au murit un număr dublu de suflete.
Articol scris de Lilina Angheluță