N-om fi în stare de mai mult?
Nici pe departe, numai că ne-am obişnuit din timpuri comuniste să executăm şi atât.
Vorba aia: “noi muncim, noi nu gândim”!
Cine-mbracă Europa? Companii multinaţionale sau mari case de modă care-şi fac produsele pe unde forța de muncă este mai prost plătită.
Deci, şi-n România.
Zeci de mii de ateliere de confecţii produc pantaloni, fuste, rochii, paltoane şi geci pentru lumea bună a Europei. Cu salarii de mizerie, cu ore nenumărate peste program, cu spinarea încovoiată peste maşina de cusut, mii de românce care nu reuşesc nici să se hrănească cum trebuie din puţinii bani primiţi.
Dar sunt bucuroase că au un loc de muncă, “mai bine aşa decât deloc”! Am lucrat într-o astfel de fabrică acum ceva ani, ştiu preţurile care se concordau între părţi. Lucram cu Stefanel, cu H&M, cu Luisa Spagnoli, cu Kiabi, cu firme din Anglia, Italia, Franţa.
Mare mi-a fost uimirea când am văzut preţurile la care sunt vândute aceste produse în magazinele lor occidentale.
De exemplu, un pantalon pentru care fabrica primea 6 euro, preţ care includea tot, material plus manoperă, era expus în vitrină cu 80 de euro. Pentru o fustă primeam 4 euro şi se vindea în afara ţării cu 20 euro. Depinde de client, depinde de marcă…
Zilele trecute citeam un jurnal de modă, scria acolo că Luisa Spagnoli deschide magazine în Anglia, că altul intră pe piaţa Americii, le merg bine, se dezvoltă, învârt cifre de miliarde de euro, afacerile rentează.
România are specialişti, are tehnică, are utilaje, are capacitate şi respectă standardele de calitate, are designeri.
Și atunci, ce n-avem?
Nu avem capacitatea să ne luăm viaţa-n mâini, trebuie curaj, desigur, dar fără el vom fi mereu sclavi ai unei Europe care se-mbracă de dimineaţa până seara cu hainele care au trecut prin mâinile noastre.
Supravieţuim, dar nu trăim.
Toţi coloşii de modă din lume au început cu un designer şi c-un magazin de haine.
Idei proprii, producţie proprie, succes şi extindere în toată lumea.
Noi, atât de pricepuţi în meseria asta, oare n-om fi în stare?
Articol scris de Liliana Angheluţă