Adică măritată!
Nu contează dacă bărbatul e beţiv, leneş, prost crescut sau violent, nu contează că a avut de câteva ori accese de furie care te-au speriat.
Când povestea mamei toate asta, Rodica auzea aceleaşi vorbe:
- Ei, lasă, fată, că toţi sunt aşa, au sânge-n vene! Bărbaţii sunt mai iuţi, dar tu nu te uita la asta, mai bine fă în aşa fel să te măriţi şi tu, să fii în rândul lumii.
O femeie nemăritată este privită un pic ciudat chiar şi de către femei.
De parcă n-ar fi vrut-o nimeni, de parcă ar fi frigidă sau cine ştie ce dereglare psihică o ţine departe de bărbaţi.
Sau, dacă a avut cunoscute relaţii şi nu s-a măritat, e etichetată imediat:
- Cine ştie, poate că nu-i gospodină, o fi una din alea cărora le place să comande. Eh, dar bărbatul nu-i prost! Acum stă aşa, singură, dac-o mai lua-o cineva!
Este absolut important să “fii luată”.
Să fii aleasă, dorită şi măritată, chiar dacă vreun ochi mai apare vânăt câteodată, se spune că “eşti la casa ta, ai rost”.
O femeie singură, care nu apare niciodată în lume la braţul unui bărbat, nu are suficientă prestanţă, e ca şi cum toţi ar şti că poate fi atacată uşor, n-are cine s-o apere.
Mi s-a întâmplat s-aud odată un mârlan care-i spunea unei femei:
- Dacă aveai bărbat, mă lua ăla de gât imediat, dar tu ce să-mi faci?
Mi s-a întâmplat şi să intru cu fratele meu într-un magazin mic, de cartier, în care intram des fără că vânzătorul să mă bage-n seamă, ideal pentru mine, puteam să mă uit nestingherită la marfă, nu mă-ntreba niciodată ce doresc etc, nu-i păsa dacă poate să-mi fie de ajutor, vorba lor.
Când am intrat cu frate-meu, care-i mare cât magazinul acela, vânzătorul a ţâşnit în picioare şi-a început să se ploconească şi să-ntrebe, să mulţumească pentru cumpărăturile făcute, să ne ureze o zi bună… Nu mai era cel pe care-l ştiam.
El nu ştia că bărbatul nu mi-era soţ, ci frate, dar din ziua aceea mi-a urat şi mie numai bine, chiar dacă intram singură.
Ce să vă mai spun?
Că asta-i lumea în care trăim, în rândurile căreia am intrat, vrând-nevrând.
Mai mult nevrând.
Articol scris de Liliana Angheluță