Rămâne în memorie.
O zi lipicioasă ca şi mânuţa uşor transpirată care se agaţă de mâna mamei.
Prima zi de grădiniţă, prima zi în care puiul de om dă piept cu Universul, care-i mult mai larg decât ştia el.
Alte feţe, necunoscute până acum, alţi copii, neştiuţi, alături de care va trebui să stea multe ore.
Nimic nu mai e la fel.
Nici masa de care a dat cu capul de atâtea ori, nici patul pe care se obişnuise să se caţăre, căniţa pentru lapte şi toate acele dulci nimicuri pe care le ţine într-o traistă de pânză.
Totul va rămâne acasă!
Plus că trebuie să se trezească devreme, de parcă ar avea ceva de făcut!
Universul acesta nu pricepe oare că e încă mic şi somnoros?!
Despre mame…să nu mai vorbim!
Pregătesc ghiozdănelul parcă în secret, vorbesc în şoaptă, să nu sperie puiul de om înainte de ziua cea mare.
Prosopelul, creioanele colorate, pacheţelul şi, neapărat, un ursuleţ de pluş care va atârna la brațul somnoros, nevoit şi el să se trezească devreme.
Separarea doare!
Mamele nu-şi pot închipui ce vor face copiii fără ele, și se întreabă neliniștite cum se vor descurca.
Obişnuite să controleze totul, să ştie totul, încearcă să-şi ascundă sentimentul de vinovăţie care le încearcă.
Da, copilul lor a crescut, e mărişor, e bine să meargă la grădiniţă, dar nu era bine oare să mai aştepte un an?!
Şi uite aşa se perpelesc – cum m-am perpelit şi eu, de altfel – pline de temeri şi cu inima umedă ca şi mânuţele umede de emoție ale copiilor.
Apoi, prima dimineaţă.
Cea a abandonului în braţele educatoarei, cea a ţipetelor, a plânsetelor disperate, a senzaţiei de ruptură sufletească.
Ah, mamele şi copiii lor…O poveste întreagă, de legănat şi miros de lapte, de mângâieri şi vorbe ştiute doar de ei.
O nouă generaţie de prichindei pleacă în fiecare toamnă la drum!
În Norvegia şi nu numai, vârsta ideală pentru începerea cursurilor preşcolare este de 3 ani.
Studiile specialiştilor arată că acei copii care ies repede de sub fusta mamei şi încep la o vârstă mică să socializeze, vor avea o viaţă mai bună.
Activităţile de grup, cântecele şi jocurile, dezvoltă abilităţi şi îndemânări pe care cei care stau acasă le vor dezvolta mai lent.
Capacitatea de a relaţiona cu cei din jur e mai bună la o vârstă mai fragedă. Trauma despărţirii este mai mică şi copilul va avea şi în viitor dorinţa de a avea prieteni şi raporturi bune cu colegii de muncă.
Aşa că, dragii mei, porniţi la drum cu încredere!
Fără lacrimi, fără griji.
Să vă fie în ceas bun!
Articol scris de Liliana Angheluță