De câte ori o întâlneşti are privirea stinsă şi colţurile gurii trădează nemulţumirea.
Speri că vei scăpa ieftin și că nu se va apuca să-ţi povestească despre nefericirile ei, multe şi mărunte.
Dar nu!
E de ajuns s-o întrebi nevinovat:
-Bună! Ce faci?
Începe să-ţi povestească efectiv toate alea, toate rele şi toate sumbre. Dureri de spate, dureri la portofel, cum nu mai rezistă ea să le facă pe toate, cum n-o ajută soţul care devine, astfel, un animal, cum copiii nu-nvaţă bine şi cum bărbatul ei le ia apărarea de câte ori ea îi ceartă.
Îşi mănâncă mâinile de supărare, regretă că s-a măritat, dar nu scapă ocazia să-și vorbească de rău şi părinţii care n-au susţinut-o, n-au făcut şi n-au dres, că dac-ar fi dres ea nu ajungea aici şi dă-i şi dă-i moară hodorogită!
Of!
Femei care parcă nu găsesc pacea, n-au linişte-n suflet, se hrănesc din nefericire în loc să vadă că până şi-n cenuşă poţi găsi ceva frumos. Viaţa, care ne e dată doar o singură dată, e tăvălită în mocirla tristeţii şi a nemulţumirilor.
Nu mai spun de cele care se vaită până şi de vecini, de neamuri îndepărtate care nu le mai salută, de şef că-i arţăgos şi de programul de lucru. Ba le e sete, ba le e foame, ba le doare capul, ba s-au săturat de toate, întâlnirea cu ele nu face decât să-ţi umfle instantaneu ficatul şi să-ţi confirme că lumea e un loc jalnic.
Sunt ba obosite, ba răcite, ba plictisite, ba stresate, ba obosite şi-o iau de la capăt mereu. Oricât le-ai încuraja nu obţii nici un rezultat, pentru că ele nu doresc sfat sau liniştire, vor doar să se vaite şi să-ţi umbrească ziua care şi-aşa e cum e, că pentru nimeni nu e uşor pe lume.
Dacă vei încerca să explici celor închiși în relaţii proaste că lucrurile se pot schimba, vei obţine doar priviri neîncrezătoare şi chiar răutăcioase. Aceștia nu vor să schimbe nimic, vor doar să-i căinezi pentru nefericirea lor.
N-o scoţi la capăt oricum!
Marile religii au spus mereu că tristeţea e un păcat, iar psihologii ne învață că nemulţumirea permanentă nu face decât să roadă sufletul și să îmbolnăvească corpul!
Nu-i mai bine să ne luăm viaţa-n mâini, să facem un pic de ordine şi apoi să ne bucurăm fără rezerve și cu recunoștință de ce ne e dat să trăim?
Articol scris de Liliana Angheluță