Moş Crăciun nu a fost mereu aşa cum îl cunoaştem astăzi.
Legenda spune că era un bătrânel rău, care a tăiat mâinile soţiei sale, supărat că aceasta o găzduise pe Fecioara Maria în grajd.
În momentul în care Maria a vindecat rănile şi a lipit mâinile bietei femei, bătrânul s-a căit şi, ca mulţumire, a dăruit tuturor lapte, brânză şi alte bunătăţi, intrând în imaginarul colectiv ca un bătrânel darnic şi bun.
Imaginea lui Moş Crăciun pleacă însă de la cunoscutul Moş Nicolae, protector al copiilor, reprezentat deseori ca un bătrânel vesel ce-mparte daruri celor nevoiaşi.
Cu timpul, imaginea lui a prins conturul de azi, dar declicul s-a produs în 1809 când Washington Irving a scris o povestire în care Santa Klaus, călare pe un cal, străbate pământul pentru a duce cât mai multe daruri. În 1823 pastorul Clement Clark Moore a publicat un poem în care Moş Crăciun se deplasează într-o sanie trasă de reni.
De aici nu a mai fost decât un pas, Thomas Nast desenează acest personaj şi-i dă înfăţişarea pe care noi o ştim azi, pântecos, cu tunică îmblănită la poale, cu centură la mijloc şi poftă de râs.
Dar de unde vine Moş Crăciun, unde este casa lui?
Cu siguranţă, în Laponia, singurul loc unde trăiesc renii, altfel săniuţa lui nu s-ar putea urni.
În Munţii Korvatunturi din Finlanda, un ţinut acoperit de gheţuri şi zăpadă mare parte din an, în apropiere de graniţa cu Rusia, este tărâmul lui Moş Crăciun.
Iar biroul său oficial, precum şi locul unde se pregătesc pachetele pentru copiii din lume, se află în oraşul Napapiiri, lângă Rovaniemi.
Aici ajung scrisorile celor care-i scriu Moşului, aici spiriduşii şi elfii sunt ocupaţi până peste cap, atenţi să nu uite vreo dorinţă. Unii nu fac altceva decât să scrie scrisori de răspuns, alţii împachetează de zor maşinuţe şi păpuşi.
Cu sprijinul UNESCO de aici pleacă într-adevăr daruri pentru mulţi copii, mai ales pentru cei mai necăjiţi, ceilalţi, ai căror părinţi îşi permit să le cumpere jucării vor primi o frumoasă scrisoare de felicitări, semnată direct de Moş.
Rovaniemi primeşte aproape jumătate de milion de turişti anual, nici frigul, nici distanţa nu-i opreşte pe unii să ajungă până acolo, mai ales că e singurul loc unde Moş Crăciun poate fi văzut la treabă efectiv, înainte de a se sui în săniuţa lui trasă de reni zburători.
Satul lui Moş Crăciun poate fi vizitat în orice zi a anului, aici se lucrează intens, sunt magazine de suveniruri, restaurante şi pensiuni unde turiştii sunt găzduiţi.
De regulă, copiii aşteaptă nerăbdători darurile, sub presiunea acelui gând că nu au fost poate chiar atât de cuminţi încât să le merite.
Adulţii, mai nerăbdători, se duc direct acasă la Moş Crăciun, să-l vadă, să privească totul şi să declare ulterior:
-Am fost acolo, Moş Crăciun există!
Articol scris de Clara Georgescu