Mor când aud că ceea ce se-ntâmplă în viață este doar fructul deciziilor tâmpite pe care le-ai luat. Dragilor, nu toți avem de ales, depinde unde te-ai născut, dacă ai avut părinți bolnavi sau nu, înstăriți sau săraci lipiți pământului, depinde dacă ai suferit de boli care te-au împiedicat să muncești sau să iei așa-zisele decizii.
Haideți să vă povestesc un caz, e vorba despre o femeie pe care o cunosc bine, s-a născut într-un sat sărac, într-o familie care mai avea doi copii. Nu a decis ea asta.
Tatăl muncea la oraș, maică-sa se ocupa de gospodărie, dar nu reușeau să aibă un trai decent, erau atât de săraci încât ea venea fuga de la școală, termina la 12 orele și ducea ghiozdanul surorii sale mai mari, ea intra la 12.30. Ca să nu mai spun că purta pantofii ei vechi rupți, dar suficient de mari. Când tatăl copiilor s-a îmbolnăvit de TBC, n-au mai intrat bani în casa aia și copiii au fost duși la asistența socială, apoi au intrat în orfelinat.
Nu au decis ei nimic, numai sufletul lor știe ce a însemnat asta și doar ei pot povesti câtă bătaie au luat acolo și câtă foame au suferit. Veneau acasă doar în vacanță, atât.
La 16 ani, prietena mea a început munca într-o fabrică, cu gând că scapă de orfelinat. Asta da, a decis ea și a devenit una dintre cele mai bune muncitoare din fabrică. S-a căsătorit la 24 de ani cu un nemernic, a vrut ea, dar n-a văzut bine sau poate că nici judecata nu-i era clară: toți erau nemernici pe acolo, știau bine să bea și să-și bată femeile.
A divorțat, a vrut ea, a crescut singură doi copii, a vrut tot ea, a muncit de i s-au tocit mâinile, a fost și tată și mamă până la un punct. Când s-a închis fabrica și când nu știa încotro s-o ia, când copiii au început să sufere de foame pentru că nu ajungea ajutorul de șomaj, i-a lăsat în grija surorii mai mari și a plecat în Italia. A fost decizia ei și din asta i-au crescut copiii un pic mai mari, cu telefoane seara, cu bani trimiși de departe.
Femeia asta mi-era vecină la un moment dat și ne sfătuiam împreună ce să facem de mâncare copiilor, seara. De multe ori o auzeam:
- Iau patru crenvurști, doi îi fac cu tocăniță și doi îi las pentru mâine, îi tai feliuțe și-i pun peste cartofii prăjiți.
Când ai doar doi crenvurști la trei persoane nu prea poți lua decizii corecte, asta voiam să spun…
Articol scris de Liliana Angheluță