Este o reţetă veche, tradiţională, poate că nici nu e vorba de o reţetă adevărată pentru că în afară de prune nu se mai foloseşte nimic.
Doar răbdare şi foc.
Aşa se pregătea înainte magiunul, nu era zahăr deloc sau era prea scump, un adevărat lux. Cel mai bun magiun este cel făcut afară, la foc mocnit, în ceaun uriaş, să merite efortul unei zile de învârtit cu lingura.
Consideraţi că se va obţine o cantitate de magiun la jumătate faţă de cantitatea de prune pregătite pentru el. Prin fierbere se elimină apa încet şi se obţine pasta legată, densă.
Se spală prunele, se scot sâmburii şi se pun în ceaun sau într-o cratiţă din tuci sau cu fund dublu, important e să fie o cratiţă largă care să faciliteze eliminarea rapidă a apei. La început se adaugă o jumătate cană de apă, nu trebuie mai mult pentru că prunele încep să lase propria zeamă şi să fiarbă.
În prima jumătate de oră se supraveghează magiunul, dar nu trebuie să amestecaţi prea mult pentru că nu se poate prinde. Când vedeţi că începe să se-ngroaşe, trebuie să fiţi pregătiţi să învârtiţi des sau mereu cu lingura de lemn cu mâner lung, astfel încât stropii de magiun fierbinte să nu vă atingă.
Înainte, cu mult timp în urmă, fierberea magiunului o făceau două sau trei femei, se puneau de acord şi amestecau cu rândul în ceaunul uriaş, procesul dura chiar şi 20 de ore. Cu cât e focul mai lent, cu atât se îndepărtează riscul ca magiunul să se prindă şi să devină afumat, adică bun de aruncat în loc de bun de întins pe pâine.
Magiunul va fi gata atunci când va deveni o pastă densă. Vă daţi seama că puteţi opri focul atunci când trageţi o linie pe fundul ceaunului cu lingura şi cele două părţi se reunesc lent. Atunci e momentul să vă trageţi respiraţia, dar nu mult, borcanele sterilizate dinainte aşteaptă să fie umplute.
După ce aţi strâns bine capacele, răsturnaţi borcanele cu gura-n jos şi puneţi-le într-un vas încăpător pe care-l acoperiţi cu o pătură groasă pentru a menţine aburul şi a ajuta la sterilizare.
Cum se mănâncă magiunul?
Direct din borcan, pe felii de pâine la micul dejun, se pot face tarte sau cornuleţe. Se va păstra mult timp, doar dacă pofta de ceva bun nu vă va face să-l terminaţi mai repede.
Articol scris de Iuliana Zamfir