Maică-mea m-a torturat jumătate din viaţă cu reproşuri, cu nervii ei, cu ţipete şi scene, nimic nu-i plăcea, nimic nu o mulțumea, din orice putea să iasă sfârşitul lumii.
A greşit de sute de ori ca părinte, dar asta o ştiu acum, când îmi analizez şi eu greşelile mele, atunci doar mă-ntorceam cu teamă acasă.
Vă dau un exemplu, unii vor râde, alţii se vor speria, dar cam aşa era viaţa alături de ea: în tinereţea mea am lucrat câţiva ani ca secretară la o fabrică, învârteam două hârtii, completam nişte adeverinţe şi pregăteam câteva cafele.
Lucrul cel mai important pe care-l făceam era să răspund la telefon şi să dau legăturile prin birouri, ridicam receptorul şi auzeam:
-Scroafo! Să-ţi fie ruşine!
În ziua aia am înţepenit cu telefon cu tot, habar n-aveam ce făcusem şi, mai ales, cine mă făcea de râs, vocea era şoptită, voalată, nu-mi dădeam seama că de partea cealaltă era chiar ”suava” mea mamă.
Uitasem să iau bulion cu o zi înainte, asta era tot, dar acel amănunt casnic era de ajuns ca să declanşeze vorbe grele şi să-mi strice ziua.
Mame, soacre şi copii, legaţi de un cordon ombilical pe care nu se-ndură să-l taie niciodată şi preferă să trăiască aşa, să-şi umbrească puţina viaţă cu discuţii şi reproşuri.
C-a zis mama, c-a zis mă-ta, că uite ce-a făcut fiică-ta, că neobrăzatul tău de copchil a sărit în pat, că n-ai de gând odată să cumperi nu ştiu ce, că ea s-a săturat şi că e doar, exclusiv, vina ta.
Relaţii toxice, cei care rabdă ajung, de multe ori, să-şi strice şi propriile căsătorii sau să-şi crească proprii copii în mijlocul furtunilor.
Atmosfera apăsătoare din casă, prefăcătoria aia, specifică unei familii aşa zis unite, unde nimeni nu comunică cu nimeni, dar îşi scot ochii cu graţie când le vine bine, nervii întinşi la maxim nu fac decât să otrăvească.
Şi de ce să răbdăm dacă putem tăia cordonul ombilical?
Nu vă temeţi să schimbați datele problemei, un părinte autoritar şi nemulţumit aşa rămâne!
Chiar dacă nu aveţi cu cine lăsa copiii, chiar dacă vor fi cheltuieli mai mari, nimic nu se compară cu liniştea pe care-o vei găsi acasă la tine, un loc unde nu ar trebui să te-ntorci cu teama unei noi scene.
Articol scris de Liliana Angheluță