S-o iau de la capăt cu toate, să nu ştiu ce mi se-ntâmplă şi de ce se-nchid uşile în loc să se deschidă, aşa cum speram.
Să mă zbat iar în deziluzii, să dau cu capul în perete pentru că nu văd calea, nu, n-aş vrea să am din nou 20 de ani!
E drept că fără dureri nu înveţi să creşti, dar parcă prea e presărat cu ghimpi şi cioburi drumul.
La vârsta aia eşti împins din toate părţile, ba să faci o anumită şcoală, ba să te duci la un anume job, ba să spui “Da!” la vreo căsătorie nepotrivită, eşti bombardat de sfaturi şi crezi că toate ţi se potrivesc. Aşa că, plin de energie, te apuci, vorba românului, şi de cap şi de fund şi cazi cu vitejie din groapă în groapă, până când înveţi unde să pui piciorul. Dar toate astea te marchează, te-nvineţesc, apar cearcăne şi riduri, încât dacă ar veni o zână cu bagheta magică să te facă iar de 20 de ani, ai zice ”nu, mulțumesc!”.
Greşelile care erau de făcut le-am făcut deja, capul şi inima s-au spart de multe ori, m-am reconstruit din bucăţele şi m-am ridicat de fiecare dată poate un pic mai înțeleaptă.
În nici un caz n-aş vrea să fac parte dintre tinerii de azi.
Atâta tehnologie pe ei, atâta libertate, atât de multe visuri care sfârşesc, de cele mai multe ori, pentru că nimeni nu-i ia în serios. Ba că nu au experienţă, ba că nu au masterate, majoritatea găsesc de lucru pe la baruri sau prin call – center, plătiţi cu te miri ce!
De curând am cunoscut o fată, la primul ei loc de muncă trebuie, printre altele, să cureţe o ladă de morcovi zilnic. Şi trebuie să spele vasele şi morcovii ăştia cu apă rece, patronul economiseşte și nu au efectiv apă caldă. Lucrează la negru, dacă întreabă câte ceva pe cineva de la serviciu i se răspunde în doi peri, cum să-ţi placă aşa o tinereţe?
Cum să-ţi placă să fii tânăr când orice-ai face eşti respins, când descoperi că lumea adulţilor e mai neprimitoare decât ţi-ai fi putut închipui? Când afli că biscuiţii nu se-mpart ca la şcoală şi că, dacă nu eşti atent, te zboară de nu te vezi pentru că sunt alții care să-ți ia locul.
Lumea adulţilor nu e roz deloc, bârfe între colegi, ameninţări că ţi se ia din salariu dacă nu reuşeşti să-ți faci planul lunar de vânzări, şicane şi bani puţini.
Ăsta-i viitorul la care visau?
Nu, mulţumesc, n-aş vrea să am 20 de ani!
Articol scris de Liliana Angheluță