E un orăşel mic, de provincie, are un singur supermarket şi două şcoli amărâte, cu copii gălbiori şi speriaţi.
Nu prea se face carte, a dispărut cheful tuturor de a face ceva ca lumea. Nici măcar parc nu mai are oraşul ăsta, odată, demult, era îngrijit, avea straturi cu flori, bănci lucioase, în iarba curată alergau copiii în timp ce mamele sporovăiau între ele.
Nu mai e nimic. Băncile au fost rupte de furia unora cu băutura-n cap, flori n-a mai pus nimeni deşi cei care primesc ajutor social ar trebui să facă ce le spune primăria, și anume ore de muncă în folosul colectivităţii.
Am auzit chiar că unii s-au prezentat la program şi cei de la primărie i-au trimis acasă, nu aveau ei chef să coordoneze nimic, nici idei n-aveau, nici lopeţi sau sape. Pe de altă parte na, cum să plantezi flori fără sape, fără flori? Că fonduri nu aveau!
Acum în parc şi-au făcut casă câinii vagabonzi şi bolnavi, plini de bube, gata să se repeadă la vreun copil imprudent care trece prin zonă. Nu mai e nimic în orăşelul ăsta, vreo două magazine mici de haine, o brutărie, vreo patru birouri de Western Union şi atât.
Odată erau fabrici, erau trei combinate uriaşe, unul chimic, la nivel european, altul de sticlă, al treilea de mobilă. Lucrau toţi de dimineaţa până seara, aveau un ban în buzunar, îşi creşteau copiii şi-şi vedeau de treburi.
Când cei care au profitat de privatizarea fabricilor au dus totul la faliment, oamenii ăştia au rămas pe drumuri. Familii întregi, mii de persoane s-au trezit de azi pe mâine fără nici un venit.
Unii au emigrat.
Alţii se trezeau dimineaţa, se uitau în zare, nu vedeau nimic, aşa că ieşeau să-ncerce să facă ceva, se găseau cu vreun prieten şi puneau ţara la cale la o bere. În scurt timp, orăşelul care duduia de treabă a devenit orăşelul beţivanilor.
Bătăi, scandaluri, case nereparate, garduri nevopsite, înjurături şi strigăte la orice oră.
Aşa s-a îngropat o parte a României în mizerie! Din sărăcie a dat în alcoolism şi-n violenţă.
E uşor să acuzăm oamenii în loc să ne gândim la cei care i-au lăsat pe drumuri.
Au fost acţiuni criminale, iar rezultatele se văd în ochii acelor copii gălbiori de foame.
Articol scris de Liliana Angheluță