Întrebare obsesivă.
Majoritatea încep să se întrebe de pe la începutul lui noiembrie, e devreme, dar gândul ăsta teribil începe să-i macine.
Crăciunul absoarbe toate activităţile lunii, se cumpără cadouri din timp, se pregătesc ornamente, se fac liste de cumpărături, se taie porcul (dacă ai ce tăia), se organizează mental totul, inclusiv ce tip de hârtie vei lua pentru împachetarea cadourilor.
După Crăciun, după bucuria dăruirii şi a mesei în familie, se înalţă din nou întrebarea “dar tu ce faci de Anul Nou?”. Se caută idei, se supravalutează totul, ar trebui să fie o petrecere nemaipomenită, dar unde, cu cine şi cum?
Mulţi nu au curajul să recunoască că ar prefera să stea acasă, să se relaxeze, să mănânce ceva bun în sfânta pace şi să meargă la culcare imediat după miezul nopţii. Mulţi organizează petreceri, invită prieteni şi speră să vină cât mai puţini.
Cu cât eşti mai înaintat în vârstă, cu atât nu-ţi mai pasă chiar atât de mult ca în tinereţe. Anul nou trebuie cinstit, onorat… dar chiar trebuie să ne amărâm dacă nu avem unde merge?
Restaurantele sunt prenotate, meniul e costisitor, muzica poate fi bună sau proastă, perechile nu fac altceva decât să se studieze reciproc şi fiecare se gândeşte că de abia aşteaptă să se termine totul.
Tinerii au minunata ocazie să iasă în pieţe, la concertele deseori gratuite, la focuri de artificii. Dar cei în vârstă, cu dureri de sciatică, de rinichi, cu vene varicoase şi câte şi mai câte probleme, nu ţin la tăvăleală.
De aceea, toţi întreabă acelaşi lucru, e de la sine înţeles că noaptea dintre ani trebuie să fie petrecută în companie plăcută şi că trebuie să se petreacă.
Eu una nu prea ştiu ce-o să fac şi da, recunosc, am început să mă întreb.
Într-un an am fost la un concert în Roma, foarte frumos, hărmălaie şi ţopăială, dar la două noaptea s-a terminat şi a trebuit s-o luăm pe jos spre gară, ocolind cu grijă sticlele de şampanie aruncate pe trotuare.
Şi-n gară a trebuit să aşteptăm, dârdâind, vreo două ore până la primul tren. Altădată nu ştiu ce-am mai făcut, dar niciodată n-a ieşit cum trebuia.
Aşa că anul ăsta cred c-ar fi bine să stau acasă, pur şi simplu, nu e obligatoriu să petreci, important e să fii relaxat şi mulţumit, decât obosit şi plin de frustrări.
Ceva gustos şi arătos pe masă, un pahar de şampanie, două artificii şi gata, că noul an ne ia repede de buni.
La mulţi ani de pe acum!
Articol scris de Liliana Angheluță