Cam asta e!
Ea nu-şi dorise copilul, nu avea chef să sufere dureri şi să legene, să rămână ţintuită acasă alăptând, nu voia ca viaţa ei să fie condiţionată de o creatură care urlă şi se târâie prin casă, trăgând de toate lucrurile la care ea ţinea ca la ochii din cap.
Avortul nu reuşi, e o poveste veche, de pe vremea când nu era legal să avortezi, când orice femeie trebuia să nască pui vii, cât mai mulţi şi cât mai sănătoşi.
Ea nu voia, aşa că–nghiţi nişte pastile pe care i le dădu pe bani buni o asistentă de la spital. Avu dureri de şale, pierdu câteva picături de sânge, dar copilul rămase la locul lui, neclintit, încăpăţânat.
Ea nu-l iubi mai mult pentru asta şi nu-l iubi nici când îi auzi scâncetul şi nici când îi spuse “mamă”.
Dar, cum oamenii o lăudau, cum toţi o întrebau de fetiţă şi cum primea mai multă atenţie decât înainte, începu şi ea să creadă că făcuse ceva important şi îşi luă rolul în serios:
-Ţi-am spus că trebuie să te speli pe dinţi? Ţi-am spus sau nu?
-Iar ai luat cinci la matematică? Chiar aşa de proastă eşti?
-Ai măturat sub pat, aşa cum te-am învăţat? Să nu mă minţi, că eu te-am făcut, eu te omor!
I se părea că e puternică, vedea ochii speriaţi ai fetei şi continua să urle! I se părea că are mereu dreptate, că fata nu face nimic bun şi că ea era cea chemată s-o îndrepte, s-o altoiască, la propriu şi la figurat.
Alina, copila cu ochi speriaţi, deveni o tânără cu privire furişată, nesigură pe ea şi plină de bube pe suflet. Dar nu ştia că le are, nu şi-a dat seama niciodată de ce îi plăceau numai băieţii cei răi, de ce se mărită cu unul dintre ei care–o pocnea şi-o înjura periodic. Pentru ea, asta era viaţa normală, bătaia era semn de iubire, de grijă, aşa-i spunea şi mama ei:
-Dacă nu mi-ar păsa de tine, te-aş lăsa să creşti ca o buruiană, de nu ai fi nimănui de folos!
Ne iubesc mamele cu adevărat sau uneori nu au încotro, au procreat şi trebuie să-şi facă treaba mai departe?
Am fost copii doriţi, iubiţi şi protejaţi sau pur si simplu ”scuipaţi” în lume?
Câtă dragoste e şi cât din ea e doar posesiune?
Binecuvântate fie mamele răbdătoare, duioase şi iertătoare, cele cu inima ocrotitoare şi cu vorbă blândă.
Pentru celelalte timpul ar trebui dat înapoi, și ”operat” acolo, în trecut… asta pentru a se stopa lanțul inerţiilor, care fac ca aceste comportamente să se repete din mamă-n fiică.
Iremediabil, cu ochii speriaţi.
Articol scris de Liliana Angheluță